Spionii iubirii

11

Tot ce simtea era regret. Era deja 4 dimineata si ea nu inchisese un ochi toata noaptea. Era diferit. 

Regretul inseamna remuscare. Putea simti asta din plin. Poti simti regretul fata de mai multe persoane, pentru mai multe persoane.

Regretul ei era fata de Zack. Isi aminti replica lui dupa noaptea din biblioteca: ,, Ai putea fi Milady a mea'' si ea o stia bine: a fost a lui. Daduse cu piciorul la toate astea doar pentru un strain, un strain care ii sucise mintile din momentul cand se pronuntase in fata celorlalti, cand ii adusese la tacere doar spunandu-si numele. Logan inseamna pericol. Logan insemna adrenalina. Logan era prea mult pentru ea. 

Se gandi apoi la Karay si Constance si nu putea sa se mai suporte. Le evitase complet de cand cu incidentul cu Logan. Stia prea bine ca nu le putea ascunde nimic, iar asta putea sa-i compromita relatia cu Zack.

Pe de alta parte, Logan lucra la dublu. Nu putea sa suporte gandul ca ar putea sa se intalneasca cu un player, un om care joaca la 2 maini. Si gandul ii zbura iar la Zack si incepu sa-si calculeze toate posibilitatile.

In toate cazurile, ea va sfarsi ranita. Dar era Milady iar asta insemna ca isi masca sentimentele mai bine ca toti. Fata asta te mintea in fata si tot nu puteai sa-ti dai seama ce vroia defapt sa zica. 

Se hotara si isi lua o camasa lunga pe ea. Intai ciocani la Logan. 

-Nu mai pot face asta. 

Barbatul ramase mut, ochii lui sclipind: stia ca era vinovat. 

-Inteleg. Respect asta MIlady. Ai grija cu Zack,e baiat bun.

Milady isi deschise gura in semn de uimire,apoi si-o inchise brusc,ridicandu-si capul dinspre podea. Asta a fost destul de usor. 

-Ce nu mai poti sa faci,Milady?

Initial crezu ca e Zack, dar parul blond al lui Karay o facu sa revina la realitate.  

-Karay....dupa. Trebuie sa vorbesc cu Zack. 

O voce dura se strecura de langa usa. Era tras la fata si zambea sters, iar ochii lui verzi se fixara asupra fetei. 

-Orice ai de zis,poti s-o zici si aici. 

Milady trase aer adanc in piept.

-L-am sarutat pe Logan,Zack. Si sincer ma urasc pentru asta. 

-In dus,Milady. M-ai sarutat in dus. 

II arunca o privire ucigatoare barbatului din spatele ei. Gandul ei concluziona ca niciodata nu mai fusese prinsa intre 2 barbati. Se simtea brusc pe atat de importanta, pe atat de vinovata. 

-Stiam asta. 

Glasul lui Zack se auzi mai tare ca oricand in capul brunetei. Stia, stia tot.

-Stai, stai, stai. Suntem toti de 3 zile acasa si tu nu ai zis nimic? Te-ai comportat normal,prea normal! 

-Milady, lasa-l mai moale, ii intrerupse Karay discursul ce avea probabil sa ii enerveze pe toti ceilalti,care se adunasera in camera lui Logan cand auzisera zgomot. 

Bruneta nu putea sa nu observe cum Constance si Marcus pareau poate mai fericiti decat oricand, iar Karay statea dreapta intre Xavier si Jacob, cu o mana pe piciorul francezului. 

-Nu toti suntem un exemplu atat de bun pentru iubitii nostri,nu-i asa Karay? 

Liniste. Mult prea liniste, se gandi Zack.

-Milady, hai pana afara. Te rog. 

Brunetul adaugase te rog cu ultima lui putere. Prea multa drama in viata lui. 

Milady isi lasa capul in jos si pasi pe parchet pana ajunse in dreptul usii. Zack o urmarea cu pasi apasati,ganditor. Apasa pe clanta si iesi afara,unde aerul rece o lovi direct in fata. Apoi observase: ningea. 

-Zack...

-Erai a mea.

-Sunt a ta. Te rog,te rog,te rog, te rog,....

Apoi toate rugamintile fetei devenira o soapta. Privi spre cer.

-Hei, Zack?

-Da.

-Ninge.

Zambira amandoi.

-Mi-e dor de tine, Milady.

-Nu trebuie,babe. Sunt aici. 

Si sarutul le suci mintile amandurora, erau indragostiti nebuneste unul de altul. Si in timp ce fulgii cadeau mai tare, sarutul devenea mai lung,mai pasional. Dar era ceva in el ce ii facea pe amandoi sa tresara: era urma iubirii lor. 

Pana si Karay era constienta ca trebuia sa faca alegerea corecta. Nu stia inca care era cea buna.