Spionii iubirii

10

In momentul in care s-a auzit prima impuscatura si primul tipat,acel a lui Karay, toti au intrat intr-o stare in care gandurile erau imposibile de descifrat. Fiecare avea in cap o singura intrebare: ,,Oare o sa mor?", dar apoi Milady isi scoase pistolul si il tinti exact pe atacatorull prietenei sale. Incepea sa fie buna la asta,chiar daca in ultimul timp nu mai avusese ocazia sa omoare pe cineva. 

Daca privesti din perspectiva asta, ei sunt doar niste criminali,poate putin mai speciali. Doar niste criminali care,ei bine, omoara alti criminali. 

Karay era doar putin atinsa de glont,pe care mansetele il impiedicasera sa ii intre in mana. Isi rupse tricoul ca sa bandajeze rana,din care curgea putin sange. 

Jacob ramase inmarmurit. Marcus veni la el si ii soptii ceva la ureche,ceva ce semana cu ,,Fi tare,frate!" apoI fara sa stea pe ganduri fugi la atacatorul care statea inert pe podea si ii puse mana la gat.

Toti asteptau verdictul cu sufletul la gura.

-Nu-i mort!

Milady rasufla usurata. Era ea un agent foarte bun si stia ca nu va suporta consecince pentru aceste fapte dar totusi ar fi trait fericita cu gandul ca nu a luat nicio viata de om.

-Aloooooo ,lume! striga Marcus impacientat. Am spus ca nu-i mort. Ceea ce inseamna ca e foarte posibil sa se trezeasca in scurt timp. Sa mergem! Constance, Zack si Logan au nevoie de noi!

Spionii au pornit la drum cu Marcus in frunte. Jacob a ramas in spate, nescapand-o din priviri pe Karay, apoi i-a venit o idee. Si-a luat  iubita pe sus incercand sa destinda astmosfera. Insa Karay nu a gustat gluma.

-Prietenii nostrii sunt la un pas de moarte si tie-ti arde de giugiuleala? Daca nu observi am fost ranita la mana nu la picior, pot sa merg si singura! Tie chiar nu-ti pasa? se rasti blondina imediat.

Dar lui ii pasa, faptul ca prietenii sai au fost rapiti de acei oameni oribili ii dadea o senzatie terifianta. Facuse acest lucru pentru a nu se mai gandi la ceea ce s-ar putea intampla. Nu putea concepe cum ar fi viata fara ei. Zack, prieten inca din copilarie. Putea scrie o carte despre el. Constance,, satena fatala" cum ii zicea Marcus era o prietena foarte buna. Chiar si Logan, abea daca il cunostea dar totusi! Nu merita sa sfarseasca asa! ,,Tie chiar nu-ti pasa?"...cuvintele lui Karay ii rasunau in minte. Bineinteles ca ii pasa si avea sa faca ceva ca sa ii dovedeasca,nu numai lui Karay,dar si lui,ca nu e doar o povara pentru prietenii sai. 

Lasand-o incet pe Karay jos,Jacob pasi apasat in fruntea celorlalti agenti. Le explica planul,o idee geniala,care ii venise in minte in mai putin de un minut.  Aveau sa fuga pana la prima iesire. Aveau sa se desparta: Constance,Logan, si el se duceau spre vest,in timp ce Zack,Milady, Karay si Marcus aveau sa se duca spre est. Vroia sa evite tensiunea dintre el si Karay,dar si dintre Zack si Logan,atat cat se putea. . Nu mai aveau timp de discutii. In orice moment,Xavier putea muri doar pentru nu a le divulga identitatile.

Numaratoarea a fost facuta aproape in soapta de Constance: 3...respira adanc,luand o mica pauza...2...Milady ofta...1. Toti agentii o luara la fuga si gasira cea mai apropiata iesire in cel putin un minut. 

Dupa jumatate de ora,prima echipa deja ,,curatase'' un intreg coridor si cautau din camera in camera,fara sa aiba prea mare noroc,insa Karay avea alt noroc. In timp ce Marcus statea de paza,iar Milady si Zack se certau, cam mult in ultima perioada, pe modul de lupta pe care trebuiau sa-l aplice, blonda intra in prima camera pe care o gasi. Era,intr-adevar o usa care ducea in spatele unei camere. Auzi niste voci si o usa trantindu-se. Isi tinu respiratia si inainta. Il vazu pe Xavier stand pe scaun,cu parul ravasit si cu incheieturile si fata pline de sange. O matahala in ameninta cu un cutit,facandu-i o usoara urma pe fata. 

Karay isi duse mana instincitiv la barbie. Patise si ea asta cu 5 ani in urma in Africa si nu era deloc placut. Il auzi pe Xavier soptindu-i brutei: ,,N-o sa scoti nimic de la mine". Blonda isi lua pistolul in mana,dar Xavier inclina capul in semn de negatie. O vazuse. Si fata se strecura incet cu  lacrimi in ochi. Isi pozitiona mainile,inchise ochii si ii intoarse gatul omului. Apoi ofta. Se duse repede si il dezlega  pe Xavier.

-O doamne! Esti bine? sopti fata vazand abdomenul, lucrat si bronzat de altfel, plin de taieturi al blondului. 

-Sunt bine. O sa fiu bine. spuse incet baiatul. Stii..eram sigur ca tu o sa ma gasesti,apoi timpul a trecut si sunt de cateva zile aici. Mi-era teama ca n-aveam sa fac niciodata asta.

-Ce? sopti Karay.

Buzele blondului se napustira asupra buzelor sale. Fata ii simti buzele reci si crapate,dar isi dadu seama ca si ea vroia sa faca asta. Ii era frica,frica ca n-o sa-l mai vada niciodata. Frica ca el o s-o respinga,ca toate noptile vorbite pe Skype si la telefon erau inutile. Acum se simtea in siguranta.

Se auzi un trosnet. Xavier rupse sarutul,ca apoi s-o priveasca adanc in ochi.

-Hai sa te scot intreaga de-aici.