3.0

1.1K 156 15
                                    

He

Într-un fel mă simţeam vinovat pentru faza de ieri cu Bethany, dar trebuie să recunosc (,) că mi-a plăcut să-i ating mâna.
Era atât de fină. Pielea albă era rece, dar în acelaşi timp uimitor de caldă.

Acum mă aflu în faţa casei ei, din nou.
Sun la sonerie şi-mi deschide mama ei.

"Bună Aiden. Ai venit pentru Bethany?" mă întreabă din pragul uşii.

"Da. Pot să o văd?" spun rugător.

"Te-aş lăsa, dar îmi pare rău, când a intrat ieri în casă, a spus că nu vrea să vadă pe nimeni câteva zile." zice aceasta parcă dintr-o suflare "Nu-ţi face griji. Vrea doar să fie singură. I se întâmplă de multe ori."

"B-bine. Spune... spune-ţii că o salut... şi că îmi pare rău, din nou" spun uşor dezamăgit.

"Să îţi pară rău? Pentru ce?"

"Nimic. Nu contează" după ce am spus asta am plecat înapoi la casa mea, lăsând-o pe Sandra confuză.

/// sall \\\

Antropofobia✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum