-Bună. Ia loc pe canapea, te rog.
Tipa din fața mea are vreo 20 și ceva de ani, și un nas pe măsura anilor ei. Seamănă cu o banană, sau poate cu un ardei capia. E chiar fascinant. Mă privește în timp ce mă holbez la ea și apoi încep să cercetez biroul. Are pereții de culoare albastru pal, draperii drăguțe, un birou, o canapea și un fotoliu și o veioză mare, pe care aș lua-o acasă. Chiar am de gând să o întreb, poate mi-o dă mie.
-Numele meu este Jay Winters. Sunt psiholog de 4 ani și sunt aici ca să te ajut. Spune-mi câte ceva despre tine.
O privesc lung, poate mai lung decât nasul ei și-mi pun lacăt la gură. Am fost de acord să o văd pe Jay Bârnă Winters doar pentru ca mama să îmi cumpere volumul 5 din Destinul vrăjitoarei. În volumul anterior, Lana îl alesese pe Ash în detrimentul lui Ward, însă în timp ce căutau ieșirea din tunelul de sub casa familiei Fuentes, avusese loc o explozie, și apoi cartea se terminase. Boom! Fără nici măcar un rând privind soarta celor trei. Ăsta da final! Când a apărut volumul 5, a trebuit să fac totul pentru ca mama să mi-l cumpere. Și uite-mă aici, pe canapeaua lui Jay-Canion-Mare, lângă o super veioză. I-am promis mamei că voi veni la psiholog, nu că voi și încerca să îmi rezolv așa zisa dependență.
-Ok. Aici scrie că...
-Am venit aici doar pentru ca mama să îmi ia volumul 5 de la Destinul vrăjitoarei, îi spun, întrerupând-o. Ar trebui să știi de pe acum.
-Destinul vrăjitoarei? Sună bine. Vrei să îmi povestești despre ce e vorba?
O privesc cu neîncredere, dar nu pare că face dume. Chiar pare interesată de carte. O bilă albă, domnișoară Jay.
Trag aer în piept, și încep:
-Lana e o tipă de 16 ani. Nu e cu nimic ieșită din comun, numai că îi este scris să devină conducătoarea sabatului și să ia locul bunicii ei, lucru pe care îl află când se mută în Prelattis, dar bunica ei aruncă un blestem asupra fetei, alungând-o în Lumea Spiritelor. Aici Lana îl întâlnește pe Margalyn, un vrăjitor Umbră, de care se îndrăgostește și care o ajută să găsească ieșirea spre lumea reală, dar chestia asta îl ucide pe Marga până la urmă, pentru că totul are un preț. E chiar trist momentul. Și apoi Lana reușește să îi ia locul bunicii ei, pe care o învinge în luptă, dar nu o ucide așa că aceasta fuge și începe acțiunea volumului 2. Aici, bunica Lanei, Coraline, își formează un grup de susținători și se alază cu Cristina, o altă vrăjitoare malefică și..
-Bine, am înțeles, spuse ea notându-și ceva pe o foaie.
M-am ridicat în mâini, lungindu-mi gâtul ca o girafă, încercând să descifrez scrisul. Nu era treabă ușoară, dar nici imposibilă. Tocmai când credeam că am descifrat primul cuvânt, Jay-Năsuc-cât-San-Diego a ridicat privirea spre mine. Am stat așa, uitându-ne unul la celălalt câteva minute, până ce am fost nevoit să mă las înapoi în fotoliu, fiindcă mâinile îmi amorțiseră. Dar nu că mă simțeam ciudat și penibil și poate puțin jenat. Nici vorbă.
-Deci, dragul meu...
-A fi drag cuiva înseamnă ca persoana respectivă să te cunoască de ceva vreme și să nutrească anumite sentimente. Domnișoară Winters, nu cred că...
-Dragul meu, spune-mi Jay, a spus ea zâmbind și a continuat fără să pară deranjată. Așadar, ai 15 ani, ești anul I la liceu și... ești dependent de cărți și citit. E impresionant.
-De ce? Am întrebat-o, afundându-mă în fotoliu.
-Pur și simplu este. Când ai început să citești?
Mi-am împreunat mâinile mustăcind.
-Când am învățat să citesc. Acum 10 ani.
Din nou, domnișoara Spune-mi-Jay-dragul-meu a notat ceva pe foaia de pe birou. Nu m-am mai ridicat să văd ce, ca să nu am parte de o altă confruntare vizuală ciudată, însă am început să bat cu vârful adidasului în podea, pipăind covorul albastru.
Jay a închis dosarul din fața ei, l-a pus în sertar și s-a întors zâmbind spre mine.
-Trebuie să rezolv ceva. Vreau să mă aștepți cuminte 10 minute, a spus, ridicându-se în picioare. Purta blugi și cizme, la puloverul închis, și am apreciat că nu se îmbrăca precum doamna Flowers de peste drum. Pot conta pe tine?
-Sigur, Jay, am spus serios, apoi am privit-o cum iese. 10 secunde. Atât a durat promisiunea mea. M-am ridicat nerăbdător și am ascultat la ușă, însă nimic nu a trădat vreo mișcare pe hol. M-am dus grăbit spre sertarul în care psiholoaga pusese dosarul meu, și l-am scos repede. Foaia era chiar deasupra, și am citit curios cuvintele, nevenindu-mi să cred.
„Cele mai bune cărți sunt cele care mi se deschid în fiecare zi în oamenii din jurul meu. Tu, dragul meu,ar trebui să acorzi mai multă atenție acelor cărți.”
Am băgat repede dosarul înapoi în sertar și m-am aruncat pe fotoliu, apoi am așteptat-o pe Jay să se întoarcă. Am studiat-o atent, însă nimic din expresia ei nu trăda faptul că știa. Dar eu eram sigur de asta. Jay Lamă-de-topor Winters lansase o provocare interesantă. Până la sfârșitul sesiunii nu am mai scos niciun cuvânt, în ciuda încercărilor ei. Nici măcar n-am salutat-o când a venit mama să mă ia. Doar am ieșit și m-am urcat în mașină. Trebuia să mă gândesc.
