O Poveste Întreruptă!

Surprize bune și rele.

Ora se termina și eu cu Amber pornim spre sala de mese. Când intram o întreb pe Amber:
-Vrei sa mănânci ceva?
Ea începe sa rada și spune:
-Chiar ai curaj sa mănânci ceva de la cantina!?
Începem amândouă sa radem. Are dreptate sunt foarte puține zile când mâncarea de la cantina este comestibila. Totuși eu îmi iau un măr iar Amber o tarta cu ciocolata. Ne așezăm la o masa apropiata de geam. Aproape scap mărul din mana când îl văd pe Christian la masa cu o fata cred ca cu un an mai mare ca mine , blonda și destul de drăguță. Par sa se simtă bine împreună și stau destul de aproape unul de altul.Amber observa ca am rămas cu ochii la ceva . Când se întoarce și observa la ce mă uit spune:
-Rose, nu trebuie sa fi trista. Pana la urma va știți doar de doua zile și nu înseamnă ca dacă sta cu acea fata este ceva intre ei.
Dau din cap și îi spun:
-Nu!? Putem sa plecam?
Amber nu mai spune nimic. Se ridica și mă trage după ea. Înainte sa ieșim din sala trecem pe lângă masa la care stătea Christian. Observ ca ridica privirea și vrea sa spună ceva doar ca eu grăbesc pasul. Ieșim în curte și ne așezăm pe o banca. Amber sta lângă mine și am văzut ca nici ea nu știe ce sa zică. Înțeleg și de ce . De ce îmi pasa de ce face băiatul ăsta. Trebuie sa mă țin departe de el ! Dintr o data Amber spune:
-Rose! Ce e cu tine ? Nu te am mai văzut așa din cauza unui băiat.! Scumpo! Nu e bine ce faci poate Îți place de el dar nu trebuie sa te consumi așa din cauza lui și mai ales pentru ca nu ești singura fata cu care o sa vorbească!
Nu pot sa fac nimic și simt ca niște lacrimi încep sa îmi curgă pe obraz. Amber mă ia îmi brațe. Nu știu cât am stat așa dar știu ca soneria de intrare ne a despărțit.
Nu l am mai văzut pe Christian în restul zilei și cred ca a fost mai bine.
Când ajung acasă observ mașină mamei în fata casei. Nu a mai venit de mult așa devreme și după ziua de azi chiar mi ar face bine sa stau umpic cu ea. Intru în casa și aud gălăgie în bucătărie. Mama scotea ceva din cuptor. Când mă vede îmi spune:
-Scumpo! Ce mă bucur ca ai ajuns exact la timp sa mâncăm.
Părea foarte bucuroasa și asa eram și eu ca puteam sa mai stau cu ea. Îmi las geanta și geaca și mă așez la masa. După masa urc în camera la mine. După o zi urâtă a fost o seara superba nu am mai vorbit așa cu mama de ceva timp și cred ca și ea vroia sa mai stăm amândouă. Adorm cu un zâmbet pe buze gândindu mă la seara ăsta perfecta.