Ne plimbăm de circa o oră pe străzile aglomerate ale oraşului. La prima vedere e un oraş minunat, e plin de flori şi panouri colorate. Cam aglomerat dar îmi place. Mai mult îmi place că Andrew nu mi-a dat drumul la mână de când am plecat de la lac. Simpla lui atingere îmi provoacă mii de furnicături şi zâmbetul lui mă topeşte.
Cred că şi-a ratat meseria, trebuia să dea la facultatea de turism, e un ghid excelent. Mi-a arătat spitalul unde lucrează tatăl sau...de afară pentru că nu am avut suficent curaj să merg să-l întâlnesc. Am mers şi la o cafenea, unde se pare că studenții îşi petrec timpul liber sau învață,la mall şi la un magazin alimentar unde am făcut cumpărăturile necesare.
-Vrei să mai mergem undeva?
-Mă dor picioarele. Mă plâng ca un copil.
-Offf...
Îmi înconjoară corpul cu o mână şi mă trage spre el dintr-o dată, o smuncitură care m-a făcut să amețesc. Ne îndreptăm cu paşi mici spre maşină. Nu mă pricep la maşini, dar a lui e una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut până acum. Lumina felinarelor acum aprinse se reflectă pe capotă. Maşina are culoarea neagră, habar nu am ce marca dar îmi place.
Andrew mi-a spus să îl aştept în maşină până rezolvă el o "treabă", ceea ce şi fac. Deschid uşa şi mă fac comodă in scaun. Noaptea s-a lăsat uşor peste oraş. Îmi sprijin capul de geam şi mă uit prin jur. Sutele de luminițe de pe clădirile înalte îi dau oraşului un aer de basm sau mai bine spus de film. Brusc îmi aduc aminte de un lucru pe care trebuia să-l fac de ceva timp. Scot telefonul din buzunar şi apelez numărul mamei. După câteva secunde răspunde.
*
-Oh, scumpo! Se aude vocea mamei. Ce mai faci?
-Sunt bine, voi,tu,tata, Lucas?
-Lucas e sus, îşi pregăteşte bagajul şi tatăl tău e la birou, ca de obicei.
Bagaj? Ce bagaj? Brusc îmi aduc aminte de ultima conversație avută cu mama la telefon, a spus că Lucas vrea să vină sâmbăta asta aici.
-Când pleacă?
-În seara asta, deci mâine pe la prânz trebuie să ajungă.
Vorbele mamei aduc parcă o alinare sufletului meu. Chiar dacă nu a trecut nici o săptămână de când a plecat încep deja să le duc dorul părinților şi fratelui meu.
-Mi-e aşa dor de el. Spun şi mă fac mai confortabilă pe scaun.
-O să ne vedem în vacanța de Crăciu, mai ai puțină răbdare. Apropo cum e cu şcoala?
-Bine, peste căteva săptămâni o să înceapă sesiunile.
-Baftă scumpo, vorbim mai târziu, se arde friptura. Spune de-a dreptul speriată şi îmi închide telefonul în nas.
*
Mi-e aşa de dor de mâncarea ei.
Dintr-o dată uşa se deschide şi Andrew intră în maşină.
-Ăsta e pentru tine. Îmi întinde un tranfir.
-Mulțumesc. Spun cu un zâmbet imens pe buze şi îl sărut pe obraz.
Îmi plac florile, mai ales trandafirii.
-Asta făceai, de aia m-ai lăsat sigură?
Încep să râd doar când mi-l imaginez cumpărând flori, nu pare genul.
-Nici n-ai idee cât de greu a fost. Porneşte motorul şi oftează.
-Îmi şi îmaginez.
Un chicot îmi scapă printre buze. Iau trandafirul şi îl miros...e minunat.
___________
Scuze ca am intarziat cu postatul, poate nu e cel mai stralucit capitol dar trebuie sa-i fac intrarea lui Lucas.
Vreau sa va spun ca inca nu m-am hotarat cu numele personajului negativ, deci va puteti lasa inca parerile.
O sa postez urmatorul capitol cand acesta o sa faca peste 5 comentarii
CITEȘTI
Placeri Interzise
Dragoste,,Am să te dezbrac, fizic si psihic. Am să te așez în fața oglinzii și am sa-ți sărut întreg corpul, Întreaga conștiință. Am să-ți slăvesc defectele și am să te țin în brațele-mi bolnave de dragoste. Șoptind cele mai dulci pacate.'' 8.09.2016---17...
