Cabana din padure

Capitolul III

                                                                      Capitolul III

       Mirosul de pâine caldă îmi invadase cămăruţa în care dormeam . Am coborât uşor pe treptele de lemn vechi , iar jos am observat ceva schimbat faţa de ieri dimineaţa . Uşa de la intrare era deschisă , iar in camera alăturată se auzeau voci . Multe voci . Înaintam cu căte un pas mic spre acea incăpere . Îmi era frică . Frică de tot , de tot ce insemna  VIAŢĂ . După colţ am observat o siluetă scundă , silueta unui copil . În cameră erau toţi copii care veniseră ieri , de data asta cu mâncare . 

     - Ce sunt toate astea ?

      Toti copii ma priveau cu un zambet inofensiv de ingeras . Nu puteam sa fiu suparata pe ei . Nu ma lasa inima .

- Am adus  mancare pentru tine .spuse Gabe  . Mama ne-a ajutat sa le facem .intiinzandu-mi o briosa .

   Eram bucuroasa , dar si putin suparata . Acei copii vroiau sa ma ajute , acei ingerasii sa ajute o fata din umbra , pe care nimeni nu o cunostea , nimeni nu o iubea , nu avea rude , era singura .

    - Copii , nu trebuia sa va deranjati pentru mine , pot sa ma descurc si singura . Nu trebuia ....

    - Am facut asta pentru ca noi am vrut . Am vrut sa mancam cu tine pentru ca esti noua noastra prietena si trebuie sa te ajutam , chiar daca nu vrei ajutorul nostru . Noi vom fii mereu langa tine sa te sustinem la greu si la bine .

    Cand am auzit aceste cuvinte , ochii imi lacrimau . M-am intors pentru a vedea cine mi-a spus aceste lucruri sentimentale . In spatele meu o fetita scunda cu pielea alba ca laptele si doua codite imptetite cu o margareta pusa dupa ureche . Ma asteptam sa vad un adolescent , nu un copil cu chip angelic care parea prea mica pentru a spune o propozitie asa sentimentala . Se apropia de mine usor , lasand rochita galbena presarata cu floricele violete si albastre sa danseze in timp ce ea se deplasa .Ma lasasem la inaltima ei ,pentru a ajunge la mine . Isi intinse manuta ei catifelata si-mi sterse lacrima de pe obrazul meu palid .

 - Nu plange .zise fetia in rochita galbena .

       Ochii ei albastri ca cerul senin ma priveau cu multa sinceritate .

 -   Nu o sa mai plang .

 - Imi promiti ?

 -  Iti promit .

     Atunci isi impleti mainile in jurul gatului meu iar eu imi pusesem mainile pe spatele ei . Simteam cum ma strangea din ce in ce mai tare ,  apoi am simtit o adiere iar cand am dechis ochii  fetita se indepartase de mine .  Am zambit apoi m-am ridicat incet . Nu ma mai simteam singura . Ma simteam iubita , simteam ca exista cineva care tine la mine . Copii acestia mi-au dat incredere , m-au imbarbatat , m-au ajutat sa trec peste depresie . Sa ma apropii de oameni , de civilizatie . Credeam in mine . In puterile mele . Ma atasasem de acei copii dar trebuia sa plec . Acei oameni rai stiu unde stau deaceea trebuie sa plec . Sa-mi gasesc alta casa . Trebuia sa plec .

                                                                                   ***

      - Copii , eu ..

      - Ce e Melanie ?intreba Gabe .

       - Eu trebuie sa plec .

             Toti copii se uitau la mine in timp ce imi luam rucsacul in spate si-mi luam ramas bun .

      - O sa-mi fie dor de voi !

     - Si noua Melanie .

           Am inchis usa in urma mea si am plecat la drum . Nu stiam unde sa ma duc , sau ce sa fac . Pas cu pas simteam ca obosesc din ce in ce mai tare . Trebuia sa ma opresc , sa fac un popas . Inaintam paralel cu soseaua , o puteam vedea . puteam vedea farurile masinilor cum apareau si dispareau in zare  . In jurul meu vantul batea furios , de parca ar vrea sa se descarce pe cineva . Copacii se lasau pana la pamant , cei mai batrani lasand crengile subtiri sa cada in jurul meu . Trebuia sa ma indepartez de padure , era prea periculos . Un suierat s-a auzit in spatele meu apoi un vant puternic venii spre mine . Ma sprinsesem cu mana de un copac pentru ca vantul era prea puternic si nu ma puteam tine in picioare . Deodata un far de masina se vedea in indepartare , claxonand intruna . Atunci masina se opri . Mi-am desprins mana de copac si m-am intors cu spatele . Eram pregatita sa fac un pas . Am ridicat piciorul apoi am cazut , simtiind pamantul rece . Am deschis ochii pentru a vedea ce s-a intamplat dar nu am rezistat , iar ochii mi s-au inchis fara sa-i pot deschide iar . 

********************************************************************************************

                                          Imi pare rau pentru ca acest capitol este prea scurt dar nu am mai avut atata imaginatie .