WINGS

-plictisitorul meu trecut-

Se spune ca liceul e momentul numit "adolescenta", in care ar trebui sa te distrezi la maxim si sa iti faci o multime de prieteni. Ei bine, nu si in cazul meu. Liceul a fost o teroare, am avut niste profesori de groaza. Cat la capitolul prieteni, prin clasa a10-a am descoperit ca tu iti esti singurul prieten. Indiferent cat de mult iti inchipui ca, cunosti o persoara tot vor exista lucruri pe care nu le sti despre ea, majoritatea fiind nu lucruri extrem de frumoase. Totusi, nu spun ca nu am avut prieteni. Cand am intrat in liceu nu eram extrem de sociabila, fiind o fire mai timida si acomodandu-ma mai greu, dar trei colege chiar au iesit in evidenta in viziunea mea. Povestea despre ele e lunga, dar o sa o spun pe scurt. Cu Izzy stateam in banca -in ultima banca de pe mijloc-, pentru ca doar langa ea mai ramasese loc gol. Sa fiu sincera, pe ea am perceput-o ca pe o prietena din prima clipa in care am intrat in clasa aia in a9-a. Ceva la ea mi se parea familiar, asa ca nu mi-a luat mult sa ma imprietenesc cu ea. Pe langa asta, in a9-a am dat de serialele coreene. Cum nimeni nu voia sa se uite si nu puteam nici cum sa-mi fac o victima cu care sa comentez dramele. Ghinionul ei a fost ca era in clasa in pauza in care eu imi cautam victima. Doar 5 minute mi-au trebuit sa o corup. Nu dupa mult timp am dat si de kpop. Normal ca am molipsit-o si cu asta. Eram doua micute,disperate dupa tot ce inseamna si e legat de Coreea de Sud, normal. Cu Magda faceam mereu schimb de mancare ,pentru ca mie imi punea mama paine neagra la sandwich -mie nu imi place painea neagra-, iar ei ii punea mama ei rosii -ei nu ii plac rosiile-. In timp asta ne-a unit pana in punctul in care am devenit prietene.Cat despe Robyn, ea statea in banca din fata mea cu Magda, iar eu nu eram buna la mate, un test surpriza asteptandu-ne intr-una din zile, iar Robyn si-a facut testul ei repede, dupa care pe al meu. Chiar a fost dragut din partea ei. Cand "vechii" mei prieteni mi-au dovedit ca aparentele inseala, ele doua au fost langa mine si asta a insemnat enorm. Ele au fost micile mele roti de rezerva. Cum m-au sustinut ele in acele zile, nu m-au sustinut asa zisii mei prieteni in 8 ani. In a10-a ,s-a intampat ca intr-o zi ,zi in care eram afara cu Robyn ,sa ne intalnim cu Mike, un vechi prieteni din generala. Le-am facut cunostiinta ,iar din ziua aia au fost de nedespartit. Ei numesc asta "dragoste adevarata", dar eu nu cred in prostii d-astea. Auzi, dragoste adevarata, e doar iluzia inimii. Semntimentul pe care il ai atunci cand iti place ce vezi. Am terminat toti acelasi liceu si am intrat la aceeasi facultate de medicina umana in Cluj, unde i-am cunoscut pe Ying Sen si pe Yong Sook, care e deja anul doi. Pe Yong Sook l-am cunoscut la primul nostru curs, cand eu si Izzy eram atat de entuziasmate ca la acelasi curs cu noi este un coreean incat ne-am pus cu el in banca -bancile erau de 4 persoane-. In clasa a10-a, din cauza micii noastre obsesii pentru coreeni, am invatat pana si limba. Parintii nostri spuneau ca nu ne va ajuta, dar iata-ne in acea zi, in banca cu Sook, traducandu-i ce spun profesorii, pentru ca el abia se mutase in Romania si nu prea stia bine limba. Ying se mutase impreuna cu familia lui in Romania inainte sa inceapa al doilea an de facultate. Ai lui isi deschisesera un restaurant specific chinezesc si se intamplase ca in ziua deschiderii eu, Magda, Robyn, Izzy, Mike si Sook sa trecem pe acolo, ideea de mancare chinezeasca placandu-ne atat de mult incat sa intram in restaurant. Fiind primii clienti, tatal lui Ying, care e si bucatarul restaurantului, ne-a oferit desertul gratis. Am fost atat de incantati incat dupa inchiderea restaurantului am ramas sa ajutam cu curatenia. Fusese atat de plin localul de parca trecuse un vartej pe acolo. La spalatul vaselor ne-am imprietenit cu Ying, care facea si el acelasi lucru. Acum suntem 7 prieteni de nedespartit. Dupa prima luna din primul an de facultate, ne adunasem ca de obicei in sala de lectura a caminului la care stam si vorbeam despre orice altceva ,numai despre ce trebuia nu. Eu ,Izzy, Robyn,si Magda ne-am amintit de un dans pe care il invatasem in liceu de pe youtube cand ne intalnisem pentru un "proiect". Am inceput sa dansam, iar Mike si Sook ni s-au alaturat spunand ca si ei stiu dansul. Ca sa nu stricam distractia, l-am luat pe Ying si l-am invatat si pe el pasii, dupa care am stat toata noaptea si am lucrat la acel dans pana ne-a iesit perfect. Sincer nici in ziua de azi nu stiu de ce am facut aia, dar nu regret nimic, pentru ca asa ne-a venit ideea sa ne facem o trupa de dans. La multiplele rugaminti ale mele si ale lui Izzy, am ajuns sa facem dansurile trupelor coreene bine cunoscute. Pe unele le chiar modificam. Ne-am numit "Wings". Multi ne-au intrebat de ce "Wings". E ca o metafora, odata ce avem aripile pe care le primim atuci cand dansam, nimic nu ne opreste sa ajungem unde vrem. Cand suntem impreuna in aceeasi incapere si dansam, noi primim aripi si asa doboram imposibilul.Am ajuns sa avem un mare succes in Romania si sa castigam bani frumosi din asta, asa ca acum incercam sa ne facem debutul international. Vrem sa ne facem auziti. Suntem in Martie, iar noi acum la facultate am avea practica, dar am facut-o mai repede ca sa putem pleca. Vom merge pentru o luna ,doua ,in Austria, Salzburg, unde vom avea prestatii stradale in Piata Mozart. De ce Austria? Pentru ca au fost singurii de acord sa ne lase sa dansam pe "strada". Am reusit sa obtinem un pret bun pentru chirie la o casa mai retrasa,cu doua etaje,la 5 minute cu masina departare de Piata Mozart. Doar primul etaj va fi al nostru, dar e bine ,petru ca e ca un apartament mare. Fiecare va avea camera lui cu baie proprie, mai putin Mike si Robyn ,care vor imparti o camera si o baie. Avem o bucatarie mare si o siufragerie la fel de mare.Pretul bun l-am obtinut ,pentru ca ,se pare ca in aceeasi perioada etajul al doilea va fi inchiriat de cineva. Nu ni s-au dat mai multe detalii, ne-au spus doar ca sunt tot 7 persoane. La parter este o piscina si langa, o sala mare de repetitii cu oglinzi, pe care o vom folosi cu program imreuna cu vecinii nostri. Poate si ei sunt tot dansatori de au nevoie si de sala. Noi avem sala de la 9-15, iar vecinii nostri de la 15-21. Maine vom pleca catre Austria cu Sky -autobuzul pe care noi l-am cumparat acum trei luni si din care am facut o micuta camera. Am scos toate scaunele,mai putin cel al soferului, si am pus canapele si mobila si un covoras dragut. Repet, am facut din el o mica camera-. Numele lui vine de la faptul ca nu vei sti niciodata cat de inalt e cerul, asa ca noi putem ajunge cat de sus vrem. Trebuie doar sa dovedim asta.