WINGS

-prima prestatie in fata lumii-

CAPITOLUL III
E imbracat intr-un costum de ski compus din niste pantaloni negri si geaca alba, placa lui e de la burton. Raman blocata cateva secunde. Revino-ti Thea! El nici nu se misca, probabil s-a speriat ca i-am dat jos „masca". Imi revin si ma uit la buza lui care sangereaza din cauza faptului ca el musca din ea. Nu cred ca isi da seama ce face, stresul  si panica l-au inghitit in acest moment.
„Da-i drumul!" Ii spun, dar el nu intelege la ce ma refer. Ramane nemiscat. „Buza ta! Nu o mai musca, iti curge sange!" Brusc da drumul la buza, iar sangele incepe sa-i curga si mai tare picurand pe zapada. Imi dau ghiozdanul jos din spate si il aduc in bratele mele cautand disperata dupa  trusa mea mica de prim ajutor  fara care nu plec nicaieri. Scot un pansament pe care il ud cu putina apa si incep sa il sterg. Tresare cand simte pansamentul rece atingandu-i  pielea. Il curat bine,  dupa care il sterg si cu un servetel uscat. In tot acest timp el nu se misca nici un centimetru, pur si simplu a inghetat.
„Esti bine? Iti este rau sau te simti ametit?" Il intreb ,deoarece unor persoane li se face rau cand vad sau cand pierd si o picatura de sange. El face semn din cap ca nu. Ii intind sticla mea neinceputa  de apa si ii spun:
„Clateste-ti gura si scuipa." Ezita pe moment, dar dupaia, ca un copil ascultator, face ce i-am spus. „Poti sa si bei daca iti este sete."
Caut in geanta punga de bombonele, pe care am luat-o cu mine in caz ca imi scade glicemia sau daca vreau sa rontai ceva. Iau o bomboana o desfac si ii spun:
„Deschide gura." Dar doar se uita la mine, asa ca ii spun: „Fa AA" Si rad. El deschide gura ,iar eu ii strecor bombonica. Simt ca trebuie sa ii dau o explicatie asa ca ii spun: „Din cauza ca ai pierdut sange si ai facut efort, corpul tau se poate  simti slabit, cat de curand glicemia ta ar putea sa  scada  destul de mult. Bomboana  va  face ca asta sa nu se intample." Ii iau mana si pun in ea cateva  bomboane ambalate.  „Astea sunt pentru mai tarziu, in caz ca mai ai nevoie."
Se aud persoane coborand cu placile sau schiurile spre noi. Sase  persoane  se  opresc  langa noi, nespunand  nimic. Daca el este  Jungkook  inseamna  ca ei sunt retul BTS-ului?! Ii studiez pe toti, dar au casti ,ochelari si bandane la gura deci nu le pot vedea fetele, dar pot observa ceva de care nu mi-am dat seama prima oara cand i-am vazut mai sus. Unul dintre el sa da pe schiuri. Ajunge cat am stat, trebuie sa plec. Ma uit la Jungkook si ii spun:
„La curbe lasa-te mai mult pe cantul opus curbei si tine picioarele mai indoite. Ai gija! Doar nu vrei sa faci milioane de fete sa planga." Rad eu, el e inca nedumerit.
Ma ridic sa plec, ma intorc cu fata catre restul, ii salut si prin vorba si  aplecandu-ma , dupa care imi iau casca si cobor la vale. Tot drumul pana jos reflectez la faptul ca l-am intalnit pe Jungkook, ba chiar mai mult, l-am salvat. Gandurile imi sunt in alta parte asa ca nu realizez cand ajung jos si nici suportul pentru placi si schiuri nu il vad, dar am ocazia sa il simt atunci cand intru din plin in el. Se  aud rasete din jurul meu, o mana ma prinde de brat si ma ridica. E Ying, care rade si el.
„Esti bine? Te-ai lovit  rau?" Ma intreaba razand.
„Nu ,sunt bine. Multumesc!" Ii spun zambind.
„Ce ai facut atat?" Ma cearta Magda. „Te-am asteptat mai bine de 10 minute!"
„Sa vedeti  ce mi s-a intamplat!! Nu o sa ma credeti!!" Imediat dupa ce le spun asta ma opresc, deoarece un gand imi trece prin minte. Nu pot spune nimanui ca i-am vazut, ei trebuie sa stea cat mai departe de fani si de camerele de filmat. Trebuie sa tin asta doar pentru mine! Trebuie sa ii protejez!  „Imi tot sarea o legatura si trebuia sa ma opresc .." Continui eu, incercand sa fac in asa fel incat sa nu se prinda ca am schimbat ce voiam sa spun.
„Si ma rog, de ce nu am crede asta?" Ma intreaba Robyn ironica.
„Aaa.."  Ma balbai eu. „Pai.. Ma gandeam ca o sa spuneti ca mint.." Ahh, nu am nici o idee cu ce as putea inventa.
„De ce am crede ca minti? Thea te simti bine? Pari cam stresata." Continua Mike.
„Imi este foarte foame si am obosit. Tu ce zici? Ma simt bine?" Ma rastesc  eu  incercand sa par cat mai normala.
„Ok... Te porti cam ciudat. Sigur esti bine?" Ma intreaba Izzy.
„Tocmai ce era sa mor pe partie de 5 ori ,deoarece legatura imi tot sarea si eu aveam viteza. Mergem va rog frumos sa mancam undeva pana nu mi se face rau?" Ma matai eu.
Toti se uita la mine confuzi, dar dupaia Ying ia atitudine si propune sa mergem sa mancam la un restaurant cu mancare specifica austriaca. Toti suntem de acord. Dupa ce mancam ne mai dam cateva ture si plecam acasa. Sincer, toate turele m-am uitat dupa geaca lui alba, dar nimic. Probabil ca au si plecat din statiune din cauza mea si din cauza ca ar putea fi riscant daca eu i-am recunoscut. Desi nu sunt sigura ca ei stiu ca i-am recunoscut. Adica nu le-am dat semne, cred. Ajungem acasa si decidem sa stam toti in sufragerie sa ne uitam la  meciul de bascket din seara asta. Magda face ceai, iar Robyn aduce popcorn. Ceaiul facut de Magda e cel mai bun! Eu stau in fotoliul meu si atept la fel ca ceilalti. Magda vine la mine si imi intinde o cana cu ceai, eu ii multumesc. Meciul incepe si suntem toti atenti la ce se intampla. Privirea imi fuge de la televizor undeva in gol. Ganduri incep sa-mi treaca prin cap. Acel chip frumos.. Eu chiar am vazut o parte din el.  Termina Thea! Parca ai din nou 16 ani, tu nu te vezi?! Incerc sa imi inpun sa nu ma mai gandesc la el, dar imi este imposibil. Ma simt.. Nici nu stiu cum ma simt.
"Thea! Thea mai stai? Thea!!" Tipa Izzy. Eu ma uit confuza la ea. Ce m-a intrebat mi-a ajuns la urechi dar nu si la creier, nu ma pot concentra la ce m-a intrebat. "Thea ai de gand sa-mi raspunzi?" Spune pe un ton rece si aspru.
"Ahhh ,scuze, poti repeta ce ai spus?" O rog eu.
"Mai stai?" Repeta ea intr-un final.
"Hăh? Cum adica "mai stai?" ?" Ma uit la ea nedumerita.
"Meciul s-a terminat! Mai stai in sufragerie?" Si felul in care spune asta ma face sa ma simt ca un copil mic si prost ,caruia i se spune pe silabe ce are de facut ca sa inteleaga. Dupaia cuplez ce a zis. Meciul s-a terminat?! Ma uit la ceasul de pe televizor. E ora 12:30 noaptea. Ce naiba? Cum a trecut timpul asa? Eu doar stateam si ma gandeam la...
"Thea ma calci pe nervi! Ce naiba e cu tine?" Imi intrerupe Izzy sirul gandurilor.
"Scuze Izzy.. Sunt doar obosita"
"Thea, sigur nu s-a intamplat nimic? Noaptea trecuta ai avut visul ala, acum e mai greu sa iti fie captata atentia decat orice altceva, nu te poti concentra. Sigur esti bine?" Tonul ii este schimbat radical acum. Ceea ce inseamna ca, chiar vrea sa ma inteleaga. Las-o balta Izzy, nici eu nu pot.
"Da, nu am nimic. Sunt doar foarte obosita. Vreau sa merg la mine in camera. Noapte buna!" Ii spun si o ocolesc mergand la mine in camera.
Ma trezesc la 4 dimineata, e ceva normal. Din liceu am insomniile astea, doar ca atunci nu erau chiar asa urate. Au devenit asa de cand am intrat la facultate. Fac un dus si ma duc in sala sa repet dansul. Aprind muzica si nu fac nici o parte din dans, doar astept sa vina saritura. Ma dau un pas in spate, imi iau avant si ma arunc peste cap. Cad in piciore si dupaia pic in fund. Auu, asta chiar a durut, dar cel putin nu mai pic pe spate.  Repet pana se face 6 si ma duc sa fac un dus. Pe la 9 imi suna telefonul. E mama. Raspund si ma duc in balcon.
"Ce faci, Thea? Cum mai esti?" Vocea calda si mangaietoare a mamei. Chiar imi era dor de ea.
"Sunt bine, mama. Practic cam toata ziua, dar e ok, fac ceea ce imi place. Tu cum esti? Tati?"
"Ma bucur, scumpa mea! Suntem bine, taica-tu e la alergat acum, ce altceva ar putea sa faca el Duminica" Imi spune razand. Uneori chiar imi e dor sa il vad pe tata dimineata mergand la alergat.
"Imi este dor de voi!" Ii spun si simt ca lacrimile incep sa-mi deranjeze ochii.
"Si noua de tine! Sper ca esti bine si ca nu sari peste mese! Sper ca dormi bine si ai grija de tine!" Spune ea mustrator facand aluzie la trecutul meu.
"Da mama, mananc cat doua persoane si dorm pe masura. Am grija de mine, nu iti face probleme. Tu ai grija de tine si de tati! Trebuie sa merg sa practit. Va iubesc!" De fapt nu trebuie, dar simt ca ma voi sufoca daca voi mai auzi vocea mamei. Imi este asa dor de ea. Si tata.. Abia astept sa ii revad.
"Bine scumpa mea! Si noi te iubim!"
Maine eu si trupa vom avea prima prestatie in Piata Mozart. Nu am emotii, o sa ne descurcam de minune! Merg in bucatarie, unde toti iau micul de jun.
"Hai Thea, mananca cu noi!" Spune Ying.
"Neeh, nu imi este foame. Multumesc!"
Sook ma trage de bluza in jos si se apropie de fata mea soptindu-mi ceva la ureche:
"Daca nu mananci cu noi, voi spune in gura mare ca tu la 4 dimineata repetai. Chiar vrei sa vezi ce reactie are Izzy?" Nu cred ca face asta!!
"Hei!! Asta e santaj!!" Ii spun eu.
"Unu, doi .." Nu pot sa cred, chiar face faza cu "numar pana la 3 si tip in gura mare daca nu faci ceea ce ti-am spus sa faci"?! Privirea lui e atintita asupra mea. Ajunge la trei si deschide larg gura, dar nu apuca sa spuna nimic, pentru ca eu ma bag peste el:
"Aaaaah, ce mancati? Parca imi este pofta de fulgi cu miere si lapte" Spun eu uitandu-ma urat la Sook. El imi zambeste malefic. Mananc cu ei si spre surprinderea mea chiar imi era foame, doar ca nu simteam eu. Decidem ca azi sa mai repetam putin dansurile, mai putin "Boy In Luv" de care nu am mai avut timp. Seara trece repede, iar a doua zi e deja aici. Isi mananca toti micul de jun fara sa scoata un sunet. In aer se poate simti toata teama si tot stresul emanat de ei.
"Hei! Linistiti-va c-o sa fie bine!" Intind pumnul deasupra mesei, ei isi aduc pumnurile, le lasam de trei ori in jos, dupa care le ridicam deasupra noastra srigand: "WINGS". La ora 5 suntem in centrul pietii sa ne montam aparatura, iar la 6 incepem cu EXO- Love Me Right. Lumea se aduna incet in jurul nostru. La Might Just Die deja sunt o multime de oameni, multi dintre ei facand poze sau filmand, altii aplaudand sau incurajandu-ne. Magda canta o melodie solo si una cu Ying. Lumii pare sa ii placa ceea ce facem. Simt cum inima imi creste la reactia publicului. Nici nu pot descrie sentimentul pe care il am atunci cand sunt cu prietenii mei si facem ceea ce ne place cel mai mult si pe langa asta suntem apreciati pentru ceea ce facem. La 8 am terminat demonstratia, iar la 9 am terminat de demontat aparatura. Ne impartim, iar eu hotarasc sa merg cu Sky, pe care am adus-o pentru ca nu au incaput toate in masina inchiriata, iar ei sa mearga cu masina inchiriata.
"Esti sigura ca e ok asa?" Ma intreaba Mike.
"Da, oricum vreau sa intru pana intr-un magazin sa-mi iau ceva."
"Ok, nevedem acasa atunci!" Aprob din cap ca da.
Intru in cel mai apropiat magazin si imi iau o punga cu bomboane. Bag una in gura si merg spre masina. Deodata vad la multi metri in fata, o persoana alergand disperata in directia mea, urmarit de o brigada intreaga de alte persoane. Ma uit mai atenta, persoana e inalta si are par scurt si negru si poarta o caciula rosie , e baiat, e imbracat cu blugi negri si o geaca mai lunga neagra. Cand se apropie putin mai mult ii pot vedea vag trasaturi din fata. Nu imi ia mut sa il recunosc. E jungkook. Dar ce naiba face?! Se pare ca e urmarit de fani. Gandeste Thea, trebuie sa-l ajutam cumva! In partea mea stanga e o crapatura mica intre cladiri, ma bag in ea. In momentul in care ajunge in dreptul crapaturii il trag in ea. Ii fac semn sa taca si sa nu spuna nimic. Ma dau un pas in spate si il trag spre mine cand aud ca "tornada" de fani se apropie. Ei trec pe langa noi fara sa ne observe, dar nu le va lua mult pana o vor face. Trebuie sa ma gandesc repede la ceva. Nu e mult pana la Sky, 10 metri. Ma uit la el, el se uita speriat la mine. Deodata imi vine o idee.
"Da-ti geaca jos!" Ii spun. El se uita si mai speriat la mine si face un pas in spate. "Ai incredere, te rog!" Ochii lui ii fixeaza pe ai mei. Uau, chiar a crescut frumos. Nu sta mult pe ganduri si isi da geaca jos, dupa care mi-o intinde. Imi dau si eu geaca jos si i-o inmanez, dupa care iau geaca lui pe mine si o inchid. Ok, imi vine ca o rochita. El scapa un sunet de ras si privirea mea il atinteste. Isi schimba privirea cand vede ca ma uit la el. Ma ridic pe varfuri, si ii iau caciula. Imi bag parul in ea lasand putin afara ,dar totusi sa para ca am par scurt.
"Vezi masina aia mare, autobuzul ala? Numele ei e Sky. In timp ce eu o sa fug intr-o parte opusa de tine, tu trebuie sa ajungi la ea si sa intri inauntru. Asteapta acolo pana vin eu! Ai inteles?" Ii intind cheile, iar el le ia si da din cap ca da.
Ies dintre cladiri si incep sa fug. Se pare ca le-am atras atentia repede ,pentru ca din turma lor se aude "Uitati-l!". Fug cat de repede si de departe pot sperand ca el sa ajunga in regula la masina. Dupa ce fac o data stanga si o data dreapta, de nici eu nu mai stiu unde sunt, ma opresc din alergat. Toti fanii ma inconjoara ,iar eu nu mai am scapare.
-discutie in engleza-
"Tu nu esti Jungkook!" Se aude un strigat furios.
"Normal ca nu sunt, eu sunt fata!"
"Si atunci de ce te dai drept el? Ne-ai facut sa-i pierdem urma!" Tipa altcineva.
"Cand m-am dat eu drept Jungkook?! Voi ati inceput sa alergati dupa mine si sa ma urmariti! Stiti ca va pot raporta la politie pentru ca m-ati urmarit, nu?" Le spun nervoasa.
"Ok, nu face asta." Spune cineva. Imi fac loc printre ei sa trec, cand cineva spune:
"Stai putin! De ce esti imbracata asa cum era Jungkook mai devreme?"
"Chiar asa!" Spune altcinva.
"Ăăăăm..." Ei se apropie din nou de mine. "Credeti ca numai voi ii sunteti fani?! Si eu sunt fana lui! Majoritatea hainelor mele sunt ca ale lui! Acum lasati-ma sa trec!" Ma imbrancesc in ei si reusesc cumva sa trec. Merg cat de normal pot. Dupa 10 minute reusesc sa ajung inapoi la masina. Ma asigur ca nu am fost urmarita si intru in masina. El este asezat pe una dintre canapele. Isi ridica privirea spre mine cand vede ca intru in masina. Deschide gura incercand sa spuna ceva, dar o inchide la loc. Mai incearca o data, dar acelasi rezultat.
"Cand deschizi gura trebuie sa te folosesti de corzile vocale ca sa vorbesti, altfel nu o sa reusesti" Ii spun ironic. El rade. Acel zambet...
"Multumesc" Spune el intr-un final.
Ii zambesc.
"Esti bine?" Spunem noi deodata dupa care ne uitam unul la altul si radem.
"Sunt bine. Ai niste fani... Wow! Dar cum s-a ajuns la asta?"
"Eram in masina si ma certasem cu V.. Restul erau cu tot cu sofer intr-un magazin de suveniruri.Eu eram pe bancheta din spate, el pe bancheta din fata si muream de sete. I-am zis la V ca merg la magazin sa imi iau o apa si in caz ca vin restul sa nu plece fara mine. Am mers, mi-am luat apa si cand m-am intors masina nu era si ca sa vezi imi lasasem si telefonul in masina. Nu credeam ca V mi-ar face una ca asta.. Nu credeam ca nu isi va da nimeni sema ca lipsesc. Am fost recunoscut de o fana care mi-a tipat numele si acuma iata-ma aici. Cam asta e tot"
Ii intind telefonul meu si ii spun:
"Uite, suna-i de pe al meu si spune-le unde esti si sa vina sa te ia. Sau spune-mi unde sa te las." Nu vreau sa cred ca BTS-ii pot fii rai unii cu altii. Nu vreau sa ma gandesc la asta, refuz. De mica mi i-am imaginat ca grupul perfect de prieteni.
"Iti pot cere o favoare?" Ma intreaba el fixandu-ma cu privirea.
"Sigur!" Ii raspund eu. Nu e evident? Ezita putin sa continue ca a vrut sa spuna, fiind evident o fire foarte timida, dar trage aer in piept si spune:
"Chiar nu vreau sa dau ochii cu ei acum. Du-ma undeva, oriunde, dar sa fie departe de aici. Te rog!"