-prima intalnire-

982 50 3
                                    

 Am plecat Luni dimineata la 6 si am ajuns Marti dimineata la 4. Am gresit drumul de mai bine de 10 ori, iar eu am condus cel mai mult. Spre mirarea tuturor, se pare ca eu am un simt mai bun al orientarii decat ei. Cum am intrat in casa, m-am dus in prima camera pe care am nimerit-o si m-am trantit in pat. Cand ma trezesc camera este inundata de lumina. E ora 7. Ma uit in jurul meu sa inspectez camera. E mare, are un pat de doua persoane ,confortabil, birou si dulap de haine si un covor pufos alb. Ahh, se pare ca am balcon. Ies pe balcon si ma indragostesc imediat de priveliste. Duce spre padure. Ies din camera ,dar toata lumea doarme. Baietii vorbeau pe drum ca au inchiriat o masina normala, pentru ca vom avea nevoie sa ne miscam repede uneori si oricum nu putem merge cu Sky in toate locurile. Pana la urma e un autobuz in toata regula. Ma duc si iau cheia din cuier si ma duc pana in Piata Mozart. Vreau sa inspectez viitorul nostru "material" de lucru. Ma plimb pe strazile pustii ,sorbind din liniste, racoare si peisajul antic ,dar captivant. Ajung in asa zisul "centru" al pietii. Hmm, e destul de spatios, iar pamantul e neted. Ma face sa zambesc cand ma gandesc ca il voi simti sub picioare. Cand ma intorc, langa Sky mai e o dubita neagra cu geamuri fumurii parcata. Cred ca e masina vecinilor. Ma amuza faptul ca masina lor seamana cu masina unor mafioti, zambesc la acest gand. Oare ar trebui sa merg sa ii salut sau ceva? Neh, asta se face doar in filme. De la noi din casa nu se vede nici o miscare. E deja ora 8, nu-mi spune ca trupa nu s-a trezit. Intru in casa si asa cum banuiam, toti dorm. Iau doua oale si incep sa le lovesc una de alta si sa cant, tipand: "Trezireaa!". Toti au iesit din camere si se uita la mine cu o expresie gen : "Ce a mai patit si nebuna asta?". Ma uit la ei si gandul ca suntem toti aici si ca urmeaza sa aratam lumii de ce suntem in stare ,ma face sa zambesc.

"Am ceva important sa va spun." Le spun cu o expresie serioasa. Ei continua sa ma priveasca. "Ati dormit bine?" Incep sa rad.

"Auzi? Ai dormit prost?" Ma intreaba Robyn nervoasa.

"E deja 8. Haideti, trebuie sa repetam!" Le spun ignorand intrebarea rautacioasa pe care Robyn mi-a pus-o. Ma intorc sa plec, lasandu-i pe toti sa se trezeasca, cand Magda ma striga:

"Thea, Thea stai!" Eu ma intorc.

"Da?"

"Cica ar trebui sa avem un pian in casa. La noi in camere nu e nici un pian. E la tine?" Deschid usa sa ma uit. Ok, asta cand a aparut aici? Nici nu-l observasem.

"Aaa.. da.." Spun nedumerita.

"Ok, atat voiam sa stiu." Spune si pleaca la ea in camera. Intru in camera mea tipand;

"Ne vedem la 9 in sala! Sa nu intarziati!". Ma schimb si merg sa mananc repede ceva. La 9 toti suntem in sala.

"Ok, ce dansuri vom prezenta? Trebuie sa ne facem un mic "plan"." Le spun.

"Eu zic sa repetam dansurile pe care nu le-am mai repetat de ceva timp, cum ar fi: EXO- Call Me Baby si Love Me Right, BTS- Boy In Luv, HISTORY- Might Just Die. In felul asta nici nu le uitam si le putem prezenta in Piata Mozart." Spune Ying.

"De acord!". Spune Sook, urmat de restul.

"Ok, atunci le vom face azi pe astea, iar dupaia mai vedem." Spun eu incantata.

Incepem repetitia cu EXO, dupa care HISTORY si luam o pauza de 10 minute inainte sa incepem cu BTS. Ma trantesc in fund pe jos ,respirand greu si sorbind apa rece dintr-o sticla. Ma uit la reflexia mea in oglinda si imi amintesc de copila de 16 ani innebunita dupa BTS. Ah, Jungkook era "iubirea vietii mele". Urma sa ma casatoresc cu el. Trupa abia debutase, iar Jungkook avea doar 16 ani, ca si mine de altfel. Si pe langa faptul ca era de varsta mea, mai era si dragut, nu aveai cum sa nu il idolatrizezi. Ce vremuri. Oare cum a crescut? Oare pare mai matur acum? Nu am mai vazut poze cu el de mult timp, doar videoclipul melodiei Boy In Luv. Mhm, nu am mai repetat de mult dansul de la melodia asta. Cand am invatat dansul, eu si trupa l-am modificat putin la sfarsit. Cand se canta ultimul refren, adica atunci cand ei canta notele inalte, in timp ce prietenii mei sunt asezati in formatia originala din dans ,pregatiti sa danseze partea de la refren, eu merg repede in spatele lor si sar peste toti printr-un flic pe fata, dupa care cad in picioare si intru in formatie cu ei ,continuand cu partea refrenului. Tin minte ca mi-a luat mult timp sa reusesc partea aia si si trupei i-a luat mult sa prinda curaj si sa nu se mai fereasca cand eu sar peste ei. Saptamanile alea in care am invatat dansul eram toti plini de vanatai. Dar asta nu ne-a oprit. Ne punem in formatie si dam drumul la muzica. Incepem sa dansam. Chiar ne descurcam bine avand in vedere ca nu am mai repetat dansul asta de ceva vreme. Ajungem la partea mea, ei se pun in formatie, eu ma dau duc in spatele lor, ma dau un pas in spate, imi iau avant si ma arunc peste cap. Ceva nu merge bine, pentru ca odata ce ma reintorc pe pamant picioarele imi cedeaza si ma rostogolesc pe jos un metru, doi.

WINGSUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum