WINGS

Capitolul 12

"Esti pregatit pentru concertul de maine?" Ma intreaba Taehyung batandu-ma pe umar.

"Am fost eu vreodata nepregatit?" Ii spun zambind, el rade. Se produce un moment de liniste deranjant si simt ca Taehyung vrea sa deschida un subiect nu tocmai placut.

"Ai mai vorbit cu ea?" Acel "ea" se simte ca un cutit rasucit in rana, cel putin eu asa il simt.

"Stii ca nu imi place sa vorbesc despre asta."

"Stiu, dar stii cat de distrus ai fost. Kookie incurcai coregrafiile, asta dupa ce abia te-am readus la repetitii.."

"Asa e, dar acum sunt bine. Nu se vede?" Ii spun pe un ton taios care sa ii dea de inteles ca nu mai vreau sa continui aceasta discutie.

"Sa zicem ca te cred. Kookie.. Oricand ai nevoie sa vorbesti cu cineva.. Eu sunt aici!" Spune si pleaca lasandu-ma singur in camera noastra de lucru.

Daca imi lipseste? Mai mult decat as fi crezut vreodata ca e posibil sa simti lipsa cuiva. Imi e atat de dor de ea incat as putea sa mor. Macar acum durerea nu se mai face asa simtita sau m-am obisnuit eu cu ea. In primele saptamani am crezut ca voi muri fara ea. Tot ce faceam era sa plang ca un idiot. Nu mancam, nu voiam sa repet, nu voiam sa incepem turneul asta. Uram turneul asta, pentru ca el este motivul despartirii mele de Thea. Baietii nu mai stiau ce sa imi faca pentru ca nici din camera mea nu ma puteau scoate, stateam in pat toata ziua privind tavanul , lasand lacrimile sa-mi ude perna. Nopti pline de cosmaruri din care ma trezeam urland si plangand. Simteam ca raman fara aer din cauza ca ea nu mai era langa mine. Cand nu aveam cosmaruri , ma trezeam in mijlocul noptii cautand-o prin pat intrebandu-ma daca a mers la baie sau ceva ,asta pana imi aminteam ca ea nu mai e aici. Au trecut 3 luni de cand am plecat. Din ziua aia nu am mai vorbit cu ea, totul a luat sfarsit la aeroport. De ce nu am cautat-o? De ce nu am intrebat-o daca e bine sau ce mai face? Pentru ca nu eram in stare nici sa ma uit la mine in oglinda. Ma uram pentru ca am facut-o sa ma iubeasca, fiind perfect constient ca nu imi este posibil sa am o relatie din cauza imprejurarilor. Si totusi, am fost atat de lacom, am iubit-o atat de mult incat nu i-am putut da drumul, nu am vrut sa ii dau drumul. Maine voi incheia toata durerea asta ,definitiv, printr-o melodie. Chiar daca a trecut destul de mult timp, inca ma simt legat de trecut si singura modalitate prin care ma pot desparti de el este sa cant ce simt. Maine la concertul din Seul voi avea un solo, voi canta "Nothing like us".

Manager-ul ne trezeste pe la pranz pentru ca trebuie sa mergem sa mai probam tinutele. Timpul zboara mai repede decat ma asteptam si uite-ne in culise asteptand sa intram.

"Emotii?" Ma intreaba Jimin luandu-ma de dupa gat. Dau din cap in semn ca nu.

"De ce as avea?" Il intreb nonsalant.

"Pentru ca ai un solo." Eu dau din cap aerian, nereusind sa cuplez la timp ce mi-a spus pentru ca sunetistul striga "30 de secunde!". 

Ne punem pe pozitii si intram. Incepem cu "Boy In Luv" si ne oprim sa studiem putin publicul si sa interactionam cu ei. Cantam dupaia "Run" , "Dope" si "We Are Bulletproof". Mergem toti in culise , iar pe ecranul de pe scena este proiectata versiunea japoneza a melodiei "Run". Eu ma pregatesc pentru soloul meu. "30 de secunde!" striga sunetistul , eu ma pun in pozitie si am intrat. Incep sa cant uitandu-ma prin public, lasand ca toata durerea mea sa fie simtita de fiecare persoana care este acum in sala. Gesticulez cu mainile si dau din cap din cand in cand simtind fiecare vers pe care il cant. Amintirea Theei este prea dureroasa, o simt in fiecare particica din corp. "Nothing can make me feel like you do/ You know there's no one, I can relate to/And know we won't find a love that's so true " le spun uitandu-ma in ochii unei fane. Simt cum incep sa raman fara aer ,durerea invaluindu-ma din ce in ce mai mult. "But that is the past now, we didn't last now/ Guess that this is meant to be/ Tell me was it worth it? We were so perfect".. Vocea incepe sa-mi tremure cand spun "But baby I just want you to see".. Si las lacrimile sa-mi ude obrajii atunci cand cant ultimul refren. Thea si-a lasat o amprenta mare in viata si in inima mea. Tot ce cant acum simt din toata inima. Nu voi mai fi in stare niciodata sa iubesc pe cineva cum o iubesc pe ea. Sincer, nici nu mai vreau. 

Ies de pe scena si baietii ma iau intr-o imbratisare de grup, simtind durerea odata cu mine. Nu mai rezist si incep sa plang in hohote ,oamenii din organizatie uitandu-se la mine. Imi revin imediat ce-mi dau seama ca as putea fi fotografiat sau filmat si n-am chef sa ma aiba jurnalistii pe urme. Ne continuam concertul cu "I need u", "Butterfly", "Danger" si restul melodiilor noastre. Vreau sa ajung odata acasa dar avem si intalnirea cu fanii care si-au luat bilet "VIP". Sunt 50 de persoane, o sa innebunesc!

Ne asezam la o masa lunga. Rap Mon e primul, urmeaza Jin, Jimin, eu, Taehyung, Suga si J-Hope. Am mai avut concerte in Seul, asa ca  printre fanii care au trecut pe la  mine am vazut si fete cunoscute. Am vorbit deja cu 30 de fani. Huh, mai sunt 20. E obositor sa zambesti atat de mult cand pe dinauntru esti distrus.  De vreo 2 minute astept sa vina urmatorul fan , dar nu vine. Ma aplec in fata si ma uit spre Rap Mon sa vad unde s-a blocat sirul si de ce. Fix in momentul asta de la Jin trece la Jimin o fana. Ma uit nedumerit la ea. Este imbracata in negru, dar nu de asta ma uit ciudat la ea. Are un batic infasurat in jurul capului, acoperindu-i si fata , iar pe ochi are o pereche de ochelari. Ii da lui Jimin un carnetel in care acesta scrie ceva si ea se muta la mine.  Isi pune coatele pe masa si isi aseaza capul in palme privindu-ma. Ii zambesc, chiar daca  ma scperie putin. Imi intinde carnetelul iar eu il iau si il deschid la pagina pe care scrie "Jungkook".

"Numele tau." Ii spun zambind, dar ea nu spune nimic doar ma priveste. Oare nu stie coreeana?

 Isi ia coatele de pe masa si isi duce mainile la batic incepand sa il rasuceasca in sens opus, desfacandu-l. Inima imi sta in loc cand isi descopera fata si isi da ochelarii jos. E... Thea.. Thea e in fata mea, in acest moment. Nu imi mai pasa de locul in care ma aflu sau de faptul ca aparatele de fotografiat sunt indreptate spre mine. Sar peste masa si o iau in brate lasand-o fara aer. Ea ma strange la fel de tare si incepe sa planga. Lacrimile nu lipsesc nici de pe obrajii mei. Ne desprindem din imbratisare si ii cuprind fata in palme privind-o, mangaindu-i obrajii cu degetele mele mari. Nu imi vine sa cred ca e aici. Imi este frica de faptul ca asta ar putea fi doar un vis si ca ma voi trezi in orice secunda ,iar ea va disparea asa cum a facut in ultimele 3 luni ,noapte de noapte.

"Eu.." Incepe ea si nu apuca sa continue ,pentru ca o sarut sa ma asigur ca nu este un vis, ca ea nu va disparea. Toate fanele au incremenit si simt zeci de blituri asupra mea, dar nu imi pasa. Eu nu mai renunt la ea. Imi lipesc fruntea de a ei si ii soptesc:

" Te iubesc atat de mult! Am crezut ca voi innebuni!"

"Si eu te iubesc! Mi-a placut cum ai cantat acel solo!" Ma inrosesc cand imi dau seama ca ea a fost in sala in tot timpul asta. 

"Fata nebuna, sa vii tocmai pana in Coreea." Ea chicoteste dupa care ofteaza.

"Ce se va intampla acum cu noi?" Intreaba ea cu o voce trista. O iau de mana si ma intorc cu fata catre toate aparatele de fotografiat si catre toti fanii.

"Ea este Thea, prima si ultima mea dragoste. O iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine. Ne-am cunoscut acum mai bine de jumatate de an si am avut o relatie de care nimeni nu a stiut, mai putin apropiatii nostri. Acum 3 luni am renuntat la ea din cauza carierei mele. Am plans si am fost in depresie destul de mult timp. Fara ea simt ca viata mea nu are rost. Probabil ca nu veti fi de acord cu ea la inceput, dar sa stiti ca nu mai am de gand sa ii dau drumul. Pana la urma sunt si eu om , ca si voi, iubesc si gresesc  si eu. Puneti-va in locul meu. Singura persoana care v-a facut inima sa bata in o mie de feluri se reintoarce dupa ce ati abandonat-o, va mai da o sansa. Ce ati face? Ati abandona iar acea persoana? Eu nu! O iubesc pe Thea si nu voi mai lasa pe nimeni si nimic sa ne desparta!"

Intalnirea cu fanii a tinut mai mult decat trebuia sa tina, pentru ca eu si Thea am raspuns in exclusivitate la intrebari puse de ei, dar a fost chiar amuzant si spre surprinderea mea ,chiar ne-au inteles. Cand s-a publicat oficial articolul despre noi, tot netul urla despre asta si normal ca am avut multi fani dezamagiti, dar pana la urma ne-au inteles si ei. 

Ne-am indragostit din greseala si am ajuns sa nu existam unul fara celalalt. Faptul ca Thea a venit la concertul nostru in Seul a fost o minune data de la Dumnezeu. Sincer, nu credeam ca voi mai avea sa o vad vreodata dupa ziua aia din aeroport. Macar acum sunt sigur de ceva, nu ii voi mai da drumul niciodata! Am de gand sa imbatranesc alaturi de ea. Sa avem Jungkook juniori si Thea junioare de care sa ne bucuram impreuna. Ea va ramane definitiv in Coreea si isi va face o cariera aici. Suntem pregatiti sa trecem prin orice impreuna, pentru ca acum, suntem siguri ca daca 8088 km nu au reusit sa ne desparata, nimic nu ne va face fata. Te iubesc, Thea, muza mea!