Viata dupa moarte

312 33 14
                                    

Ethan pov

Eram la spital trezindu-ma mai repede ca Miley, dar nu stiam exact daca ea se va mai trezi. Eram langa patul ei de cateva zile bune ea fiind inca in coma. Din cate spusesera doctori inima i se vindecase deci e inca in viata, dar fata ei nu arata asta fiind aproape maslinie.

Dar trebuia sa am incredere in ei. Fiindca nu puteam sa o pierd. O iubesc prea mult ca sa o pierd si nici macar nu am apucat sa ii spun cat de mult o iubeam. In aceste cateva zile am incercat de nenumarate ori sa ma sinucid fiind sigur ca ea nu se va mai trezi, dar de fiecare data am fost oprit de Lory si de Stark.

Sora ei cat si sora mea imi spuneau intr-una ca ea isi va reveni si ca ele simt asta, dar in afara de aparatele care ii aratau pulsul nimic nu ma facea sa cred ca ea isi va mai reveni vreodata.

-Stark eu imi dau demisia. Vreau sa plec nu pot sta aici. spun eu inca privind-o.

-Isi va reveni baiete. Nu iti pierde speranta. spune el punandu-mi mana pe umar.

Dupa 2 ani

Miley pov

Eram ametita si habar nu aveam ce se petrece tot ce stiu e ca ma aflam intr-o camera alba care mirosea puternic a medicamente. Tot ce imi pot aminti de ultima data este faptul ca fusesem hipnotizata si trezita apoi de sarutul dulce al lui Ethan.

Apoi impuscatura fu ultimul lucru pe care mi-l mai aminteam.
Imi era rau si nu stiam daca sunt vie sau in rai, tot ce stiam era ca inca aveam puterile de varcolac deci in rai avem voie cu puterile supranaturale, ok.

M-am ridicat in fund decuplandu-ma de la aparate si fiind asurzita de tiuitul lui enervant. Ok in cer nu cred ca exista spitale deci tot cei posibil sa fiu inca in viata.

Am vrut sa ma ridic in picioare cand ceva ma prinse de mana.

-Esti in viata! spune o voce socata. Am crezut ca ai murit.

Cand m-am uitat sa vad cine era, nu am putut sa imi dau seama din cauza barbi si a parului crescut si ciufului. Mirosul lui imi irita narile facandu-ma sa stranut.

-Nici tu nu mirosi mai bine. spune acea voce chicotind.

Am ramas confuza pana cand am vazut acei ochii. Acei ochii precum marea, acei ochi care erau in padure in ultima zi de vacanta. Era ... Era ...

-Ethan! spun socata.

-Da. Cine altcineva. spune el zambind.

Am vrut sa ma ridic din pat si sa il imbratisez, dar picioarele mele aveau alte planuri. Acesta ma prinse imediat inainte sa ma lovesc luandu-ma ca pe un copil in brate.

-Cat am dormit? l-am intrebat cand ma asezat pe pat privindu-l incontinu.

Acesta ezita scarpinandu-se in cap apoi intr-un final spuse.

-2 ani. spune el fiind atent la mine pentru ca nu cumva sa fac un atac de panica sau infarct. Te simti bine? intreaba el fiind speriat de fata mea socata.

-Da... spun ridicandu-ma din pat de data asta picioarele ascultandu-ma oarecum.

-Usor. spune el ajutandu-ma sa ma indrept, cu o privire care parea a fi ... mila.

Am trecut pe langa el ducandu-ma la usa. Cand am deschis-o cineva era in fata mea. Era o fata aproape cat mine de inalta si foarte frumoasa, dar cu aceasi voce copilaroasa.

-Miley! spune aceasta socata, imbratisandu-ma.

-Ciara! am spus eu raspunzandu-i la imbratisare.

******

Toti se schimbasera mai ales eu. Cand mi-am vazut fata m-am speriat de propria-mi persoana. Eram maslinie la fata si acum aveam 18 ani si nici macar nu am putut sa ma bucur de ultimi si frumosi mei ani de liceu cum se cuvenea. Dupa ce m-am arenjat si curatat cum ar fi trebuit am fost sa ii vad si pe ceilalti care au ramas de-a dreptu masca cand m-au vazut mergand si nu imobilizata in pat.

Dupa ce i-am vazut pe toti am fost repartizata intr-un oras departe de sediu si de tot ce inseamna trecut, fiindca acum ca inamicul meu numaru unu era mort ce se putea intampla.

Am decis pentru prima oara in viata sa imi iau viata de la capat sa fiu cu sora mea si sa ii am aproape pe cei dragi fara sa imi mai fie frica sa ies pe strada. Am aflat intre timp ce insemna iubirea si am inceput sa fiu mult mai apropiata de Ethan. Oricum eram si inainte fiindca lupoaica mea ma dispera si inainte.



Ce pot sa va mai zic ... Ryan si Lory sau casatorit fiind inebuniti unu dupa altul. Iar eu si Ethan stam in aceasi casa ... Ce doar nu credeati ca am ajuns deja la casatorie? Sora lui a prevazut asta, dar pentru multi ani mai incolo.


Intr-un final totu sa terminat bine si frumos noi locuind intr-un mic oras numit Voluntari. Padurile de aici fiind superbe.


Ethan pov



Off doamne fetita asta ma dispera. Deja vrea sa incheie povestez? Nici macar nu va zis ca ma refuzat de 3 ori cand am cerut-o.
Si e si mai enervant faptu ca nu o pot marca fiindca stam
cu cele mici in casa. Ohhh o sa fie o viata grea, dar rabd
de dragu ei.



Sa numai zic ca ma obligat sa ma barbieresc si sa ma tund din prima zi dupa cei 2 ani de coma.

-Mai bine ramanea in coma... spun eu din greseala cu voce tare.

-Ce ai spus? intreaba ea din sufragerie.

-Nimic iubire. ii spun eu.

Si ce mai pot sa mai zic decat sa stau cu trei nebune in casa mai bine ma duc prin padure. Aduceti-mi o franghie. Va rog. :-)


Sfarsit

Viața Unei SpioaneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum