Ei!

294 30 4
                                    

Ethan pov

Eram in camera cu ea toata lumea pleca cu treaba lasandu-ma sa o pazesc pentru a nu mai face, iar, ceva prostesc. Stateam si ma uitam la ea in linistea dominanta pana cand eu am spart tacerea auzind cum in chioraie stomacul.

-Vrei ceva de mancare? o intreb ridicandu-ma de pe scaun si indreptandu-mi spatele.

-Nu multumesc. spune privindu-si mainile.

Simteam ca ceva ciudat urma sa se intample, dar intrebarea era ... Ce anume? Pana cand ea se ridica in fund si vru sa se ridice in picioare, dar ce urma ma speriat facandu-ma sa ii sar in ajutor prinzand-o si ridicand-o in brate ca pe o mireasa.

Era asa adorabila si inocenta cum ma privea nedumerita si speriata in acelasi timp. Lupul meu deja o lua razna stiind ca ea inca nu stia ca suntem suflete pereche, dar trebuia sa astept pana isi va da seama cumva.

Amandoi am stat nemiscati privindu-ne incontinu si parca totul disparu in jurul nostru ramanand doar noi doi in mijlocul unui camp plin de lavanda. Era superb si minunat fiind luat de acel val nu am mai rezistat si am sarutat-o fara sa imi pese daca va mai vorbi cu mine sau nu.

Vroiam cu atata ardoare sa-i simt acele buze rozali, moi si dulci. Dar ceva ma uimi, aceasta imi raspunsese la sarut fara vreo retinere.

Miley pov

Dupa ce plecara toti am ramas cu Ethan in camera linistita a spitalului nestiind ce sa zic sau ce sa fac, fiind complet confuza si nesigura pe fiecare miscare pe care o faceam. Cand de odata el sparge linistea zicand.

-Vrei ceva de mancare? ma intreaba ridicandu-se de pe scaun si indreptandu-se.

-Nu multumesc. raspund simplu chiar daca stiam ca stomacul imi cerea asta.

M-am ridicat din pat dupa ce privirea arzatoare a lui Ethan ma tot scotea din sarite, privind absolut tot ce faceam, cand deodata picioarele imi cedeaza si mi se face rau. Dar el e mereu la locul portivit in momentul potrivit prinzandu-ma si ridicandu-ma ca pe o mireasa.

Ne-am privit ceva timp asa, pana cand am auzit ceva in mintea mea care imi spunea neincetat "el este". Dar nu intelegeam ce se intampla. Cand de odata il vad cum se apropie de fata mea si ma saruta. Sarutul a fost asa dulce si nu stiu de ce nu puteam sa ma retrag. De parca acel sarut imi dadea viata si foarte multa putere.

Dar trebuia sa ne strice cineva distractia. Ciara intrand in camera.

-Hei... spune ea oprindu-se cand ne vazu, apoi continua. Ethan Stark tea chemat. spune ea.

-Aa ok. spune el rosu la fata si lasandu-ma pe pat.

**********

A doua zi totul decursese normal ducandu-ma la scoala, dar normal ca trebuia sa imi bage si protectie. Adica pe Ethan ...
Nu ca tie nu ti-ar fi placut. Oo mai taci oricum era in liceu cu mine si pe Lory nu o lasau cu mine fiindca stiau ca am sa o corput usor.

Eram la cantina vrand sa ma duc la o masa cand in celalalt colt am vazut un tip care se uita insistent la mine. Parea tipul nou al liceului si tipul rau retras caruia nu ii placea compania, dar ceva nu era in regula.

Frica deveni instantanee si picioarele imi tremurau, deci clar ceva nu era bine. El se uita la mine si eu la el de parca nimeni nu mai era in jurul nostru amndoi privindu-ne cu o ura imensa. Eram asa atenta la acel tip incat nici nu am obsevat ca Ethan vorbea cu mine pana nu sa pus in fata mea.

-Hei esti bine? ma intreaba el.

Acesta ma atinse pe umar facandu-ma sa tresar, scapandu-mi tava cu mancare pe el. Si nu stiu de ce am luat-o la fuga. Nu mai vroiam sa il vad pe acel baiat, de fapt nu mai vroiam sa mai vad pe nimeni.

Dar ceva era si mai ciudat, baiatul acela dandu-mi un sentiment de deja-vu. Nici nu realizasem ca holul era gol si eu eram singura fraiera care intarziase la cea mai importanta ora matematica, pe care o faceam cu diriginta. Dupa ce m-am calmat m-am dus la dulap si mi-am luat manualul si caietul.

Pana acum pare ceva normal, dar frica aparu iar si nu stiam de ce pana cand, l-am vazut. Statea in cealalta parte a coridorului zambind malefic. Gura fiindu-i aproape pana la urechi, iar ochi aceia. Erau ... Erau ... O nu! Nu ei! Nu iar.

-Ce vrei de la mine? strig ca o nebuna stiind ca ma auzea.

Toti iesisera afara uitandu-se la mine cum urlam ca o tampita la el desi nu stiam daca e real sau e doar in imaginatia mea.

-Miley! Esti bine? spune Ethan punandu-se in fata mea.

Frica se marea pe secunda ce trecea vazand cum tipul parca se apropiase. Acesta se hranea cu frica mea vazand pe fata lui cum zambetul se transforma intr-un ras intunecat. Si doar atat am mai putut vedea fiindca o durere groaznica de cap ma bombardase facandu-ma sa cad in genunchi si sa lesin sprijinindu-ma de cineva si acel cineva sigur era Ethan.

Ethan pov

Eram la cantina vorbind cu Lory si luandu-ne de mancare. Cand vrem sa ne ducem la masa o vedem amandoi pe Miley cum sta intr-un loc privind in gol. M-am apropiat de ea sa vad ce are, dar nu a reactionat in vreun fel se pare ca se uita la ceva interesant daca nici macar sufletul ei pereche nu o trezeste din transa.

M-am pus in fata ei pentru a putea sa ii distrag atentia, dar tot degeaba.

-Hei esti bine? o intreb eu punandu-i mana pe umar.

Aceasta tresari si scapa mancarea pe mine, luandu-o apoi la fuga, nestiind de ce. Am ramas acolo confuz, toti razand ca niste idioti de acea faza. Ok trebuie sa aflu ce naiba a patit. Asa ca m-am dus dupa ea, dar profa ma lua pe sus ducandu-ma la ora de parca ar sti ceva, dar nu vroia ca eu sa aflu.

Ceva e putred la mijloc si trebuia sa aflu ce. Dupa cateva minute de stat in banca fiind plictisit am auzit un tipat de pe hol.

-Ce vrei de la mine? tipa Miley, vocea ei auzindu-se in tot liceul.

In acel moment am fugit din banca pentru ca trebuia sa aflu ce se intampla cu ea. Cand am ajuns pe hol am vazut-o stand in mijloc uitandu-se intr-un singur punct, dar acolo nu era nimic. Sau cel putin eu nu-l vedeam.

-Miley! Esti bine? o intreb eu punandu-ma in fata ei.

Aceasta tot privea in acel loc de parca ar fi vazut prin mine. Dar momentul de privit nu dura mult fiindca aceasta cazu in genunchi si lesina, sprijinindu-se de piciorul meu.

-Trebuie sa o ducem la asistenta. spune Lory luand-o de o mana.

-O sa o duc eu. spun luand-o in brate si ducandu-ma catre cabinetul asistentei.

Trebuia sa aflu ce naiba a patit odata pentru totdeauna.

Viața Unei SpioaneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum