Shikabane

Bătălia

" Emi, ce ţi s-a întâmplat?"

Emilia Ivanov partenera mea în misiuni şi totodată cea mai bună prietenă pe care am avut-o în cei cinsprezece ani de viaţă ai mei.

Îşi îndreaptă sniper-ul Dragunov spre mine, zâmbind. Prietena mea se transformase într-un Shikabane sau acele creaturi luaseră forma ei după ce au ucis-o.

"Nu te panica, Cy, sunt tot eu Emi, doar că m-am săturat să fi tu mereu aici şi să culegi toate laudele. "

Zambeşte precum o psihopată, lăsând la vedere o pereche de dinţi ascuţiti c-un aspect de putred. Acesta e unul din puţine lucruri ce-l deosebeşte pe Shikabane de om. Îşi îndreaptă arma spre mine, gata să tragă.

" Sunt prietena ta, Emi! De ce vrei să mă omori?"ţip îngrozită.

"Nu e evident, te urăsc. Mereu te-am urât, încă de când ai intrat în echipă. M-am împrietenit cu tine doar pentru că eşti puternică. Ai fost biletul meu de salvare. M-am folosit de tine doar pentru a supraviețui, ştiind că o să mă aperi. Eşti o fraieră iar acum, din cauza ta, am murit. Te urăsc idioato. Sper să mori în Iad, unde îţi e locul!"

Primul glonț a trecut pe lângă mine. Privesc drept în faţă concentrându-mă pe traiectoria gloanțelor. Mă feresc de toate cu ajutorul abilităţilot mele speciale, alerg spre Emi printre proiectilele armei, ajungând în faţă ei. O prind de mâini încercând să îi iau arma, dar forţa ei s-a mărit considerabil.
Mă dau câtiva păşi în spate apoi sar pe armă, reuşind să i-o dobor, împingînd cu toată forţa în ea, sărind pe umeri Emiliei.

Sunt două moduri de a ucide un Shikabane. Primul ar fi să-i străpungi inima, chiar dacă nu mai bate, aceasta face parte din pactul lor cu diavolul, prin simplul fapt că alimentează corpul mortului cu ură.Al doilea ar fi acela de al împuşca în cap sau sa-i decapitezi ca pe un zombi, dar faţă de acele cadavre ambulante, Shikabane au voinţă propie, pot vorbi, gândi sau pot alege dacă vor continua răzbunarea, mulţi dintre ei transformându-se în zombie după atingerea scopului.

Îmi scot cuţitul din teacă şi-l înfig adânc în capul Emiliei, aceasta căzând imediat la pământ.
Stau în picioare lângă trupul ei, ce zace într-o baltă de sânge.

"Îmi pare rău Emi, că te-am lăsat singură. Îmi pare aşa de rău!"

Faţa îmi e traversata de micile perle incolore, dar nu puteam sta o veşnicie jelindu-mi prietena. Aveam o misiune pe care trebuie să o îndeplinesc.

M-am folosit de propriile puteri pentru a sări pe clădiri, cu scopul de a ajunge cât mai repede în centrul Tokyo-ului. Unde trei echipaje a câte doisprezece membri luptau cu o mare de zombi şi Shikabane.

Mi-am aruncat harponul în cea mai înaltă clădire,' zburând' aproape de capetele cadavrelor, decapitându-le. Am aterizat lângă echipa mea formată din:

Astrid şi Thalia, gemenele echipei 'Gods Demons'. Două rusoaice blonde, specializat pe lupta de aproape. Pot depista un Shikabane de la 1000 km depărtare, pe lângă faptul că au o forţă deosebit de mare.

Faith este franţuzoaică şi totodată geniul echipei. Mică de statură, ochi precum jadul si parul negru cu reflexii verzi. Nu se pricepe la luptă, dar are puteri tămăduitoare.

Thomas, este scutul lui Faith. Destul de înalt şi robust, într-o lume a haosului el îţi judecă viaţa, alegând una din cele două variante prin care poţi ucide morţii.

Louis, l-am recrutat din India, dar este englez. Are părul negru, iar pe pe irisul ochiului său stând se află o cruce. Magia neagră îi permite să invoce creaturi din lumea de dincolo.