Shikabane

"Mi-am pierdut puterile"

Mergeam de ceva timp pe lângă pădure, neavând curajul de a ne aventura in ea.

Louis putea merge pe propriile picioare și susține ca se simte mult mai bine, dar tot îl doare ca dracu și făcea grimase de fiecare dată când nimerea o groapă.

Iris era înfometata și odată ce a acceptat ideea ca suntem singuri în mijlocul pustietății, a inceput să bocească dupa camera ei din California.

Eu sunt si mai înfometată decat Iris, mă simt sleită de puteri si la toate astea se adaugă starea de agitație si nervozitate. M-am împiedicat de o piatra si am căzut. Buricele degetelor mâinii drepte începeau să capete o nuanță de gri murdar. Ceva nu miroase a bine și nu se datora faptului ca nu am mai facut o baie de mult timp.

"Cy, ce se întâmplă cu mâna ta?"

Mă ridic într-o clipă în picioare și încerc sa îmi vâr mâna în buzunare, dar aveam o blestemată de rochie cu model floral.

"Suntem doar noi trei, Cy, nu cred ca ar trebui sa avem secrete!" Iris zâmbește prietenește.

Îmi dau ochii peste cap și incep sa merg. Nu imi e de ajuns ca ei sunt mai înalți decât mine și mă privesc oarecum cu superioritatea sau aste e doar in mintea mea. Nu mă judecați, am un complex legat de înălțimea mea!

Iris a trecut în fugă pe lângă mine.

Nu e o persona rea. A dovedit de multe ori ca e puternică, iar faptul ca poate poseda pentru cateva minute trupul unui Shikabane a fost mereu un bonus adus echipei noastre. Iris Elisabeth Dogman posesoare unui par roz pal, un metru și șaptezeci și șase de centimetri, are un frate ce e doactor, părinții ei ai divorțat când avea zece ani, îi plac pisicile și să tragă cu arcul. E prietenoasă si bine dispusă până te iei de numele ei de familie. Se afla în vacanță în Los Angeles când un om plin de sânge ce mirosea oribil a intrat in recepția hotelului si a început sa îi atace pe ceilalți. Nu a spus niciodată ce s-a întâmplat după apariția lui și nimeni nu a vrut să stie.

"Am gasit o casă care seamana mai mult a cabană, la cinci kilometri drept in fața. M-am ocupat eu de plimbareti." spune si își flutura arcul in aer.

"Nu o să alerg până acolo, deja simt ca îmi dau duhul!" se plange Lou.

Louis eram într-o misiune de recuperare in India. Era liderul unei alte echipe ce avea misiune sa recruteze toti Zeii din India și sa salveze pe oricine găsește in viața. Echipa lui a fost atacată de o duzină de Shikabane și cateva zeci de zombi. Atunci si-a dat seamna că poate invocă spirite. Juvu cum si-a poreclită prima invocatie a reușit să ucidă toți morții vi și sa îl salveze de la moarte. Echipa mea care era foarmata din Haru, Faith si eu a fost salvata de Luois pe care se presupune ca noi trebuia sa il salvam, dar nu mai contează. Adevarul e ca Lou e puternic, foarte puternic. E un tip amuzant, dar niciodată nu si-a dezvaluit adevaratul nume. Ii place să cânte chiar daca nu are talent.

"Louis există posibilitatea de a-mi pierde puterile? Ma simt ciudat de parcă ceva in interiorul meu a murit!"

Se oprește pe loc și mă tintuieste cu privirea. Deschide gura sa spună ceva dar o inchide la loc. Se strâmbă puțin și apoi spune:"Te-am vazut făcând lucrurile mult mai complicate decat o teleportare. Ai ucis un Cerber în cinci minute, îți poti separa energia Yin de Yang creeand o a doua Cy, îți poti transforma enegia in arme, poti zbura si crezi ca de la o teleportare ti-ai perdut puterile? Nu stiu ce să spun. Încearcă sa faci ceva!"

Am dat afirmativ din cap si am înghițit in sec.

Îmi ridic mâna dreaptă in sus, ceea cu care obijnuiesc sa ma lupt si sa creez pentagrame. Desenz in aer pentagrame, dar nimic nu se întâmpla. Desenz pe pământ cu ajutor degetului apoi cu un bat dar nu se întâmpla nimic. Panica mă cuprinde, nu, nu panică ci groaza. Era speriată, îngrozită de-a dreptul. Puterile mele nu mai erau. Îmi mușc cu putere încheietura mâini până când simt gustului sangelui. Fac conturul unei stele împrejmuite de un cerc cu sangele meu, dar nimic. Steaua nu lumineaza, nu își schimba culoare, nu se înalță la cer.

Ma uit la Louis si pentru a treia oară intr-o zi simt cum lacrimile pun stapanire pe mine.

"Ce s-a întâmplat?" întreabă Iris confuză.

"Mi-am pierdut puterile!" reușesc sa ingâim printre lacrimi si suspine. Simt cum brațele lui Lou mă cuprind intr-o îmbrățișare.

Inchid ochii si tot ce pot vedea e doar zambetul răutăcios al lui Lucas. Zâmbet ce este este invaluit în întuneric. Negru și doar negru. Un peisaj negru pe al carui fundal se aud mormaituri. Apoi liniște. Lucas.

Blondul se afla în mijlocul halei de unde facusem vraja teleportarii. În jurul sau se aflau doar cadavra, cateva sute de cadavre, daca nu chiar mii.

" Unde crezi ca ai fugit, Cynthia?" Ai nevoie de mine pentru a-ti recupera puterile! Pentru a supraviețui acestei lumi. Intoarce-te si am să te las să conduci lumea, alaturi de nine, firește ... Te voi găsi, iar atunci cand o voi face, îți vei dori doar moarte!"

M-am trezit pe un pat tare. Ma durea stomacul ca naiba si simțea cum capul sta sa îmi explodeze.

"Mă bucur că te-ai trezit!"

Pentru o secundă mi s-a părut ca vad chipul blondului ceea ce m-a determinat să tip.

"Șhh sau ne vor auzi!"

Clipesc des. Iris avea arcul in mâna, iar Louis mă privea indiferent.

"Ce se întâmplă?"

"Am simțit un câțiva Shikabane prin preajmă. Louis a pus o barieră asupra cocioabei ăsteia pentru a ne ascunde prezenta, deci ai face bine să taci!"

Iria pare nervoasă.

Louis e concentrat.

Eu sunt confuză.

Se aud cateva bubuituri în ușa.

Iris înjură în barbă.

Louis se încruntă.

Eu privesc temătoare ușa care amenință să cadă.

Apoi se aud cateva împușcături și urlete.

Liniste.

Iris îi face semn lui Louis sa lase bariera. Fata iese pe ușa, având arcul pregătit sa tragă. Brunetul o urmează.

Mă așez pe pat și încep sa plâng. Devenisem nefolositoare. Un psihopat blond mă voia moartă. Câțiva din prietenii mei fuseseră uciși. Din cauza mea nu știam unde ne aflăm. Îmi pierdusem puterile. Eram vulnerabilă și nu stiam care latură a mea pierise odată cu puterile. Scrajnesc din dinți când simt un junghi in mâna dreaptă.

Nu doar degetele mele căpătaseră o nuanță de gri, acum toată palmă era neagră precum un tuci.

"Nu am să te las sa faci ce vrei cu viata mea, Lucas!"

Îmi sterg lacrimile cu podul palmei. Arunc o privire după pumnalul meu le care îl zaresc pe jos.

Poate ca nu mai avem o puterile Zeilor, dar învățasem sa mă lupt. Nu puteam să îmi dezamăgesc familia. Ce avea sa spună mama cand o sa afle ca puiul ei renunțase așa de repede, cand va afla ca nu îi moștenesc agilitatea. Ce va spune familia mea cand va afla ca sunt un eșec, că nu am acelasi instinct criminal și aceeași poftă nebuna de a ucide.

Nu eram un Zeu, nu eram o adolescentă normală, nu proveneam dintr-o familie mediocră. Eram Cynthia Deniss Cross unica fica a unei familii de asasini.

Nu, de fapt niciun Zeu nu era normal!

Dumezeu le-a dat puterea celor ce au dorit distrugerea lumii. Dumezeu ne-a lăsat o oportunitate de a ne ispăși păcatele făcând ceea ce stim cel mai bine, să distrugem!

Două capitole intr-o zi. Asta e o premieră! Stiu ca povestea a căpătat o întorsătură ciudata si probabil am scris prea multe tampeni in ea, dar asta e viața. Oarecum sunt mândră de cartea asta si abia aștept sa o termin.