Arcasa Umbrelor

Pe muchie de cutit

*Dupa 6 ani*

Ekaterina POV.

Aud o bataie in usa, urmata de vocea Melisei.

-- Katy, trebuie sa te trezesti. imi spune femeia, zambind

-- Acum Meli. ii spun somnoroasa

Melisa este una din servitoarele angajate de tata. Ea imi este ca o a doua mama, mereu a avut grija de mine. Era o buna prietena a bunicului, si tot o data singura persoana care mai stie de arcul meu.

Ma ridic din pat, si ma indrept spre maretul dulap, plin cu rochii de diferite culori, cumparate de mama. Imi aleg o rochie de culoarea smaraldelor, bufanta, incrustata cu multe pietre pretioase. Urasc rochiile de genu', dar mama zice ca trebuie sa ma comport si sa ma imbrac, ca o adevarata printesa ce sunt.

Imi incalt si pantofii oribil dupa gustul meu, si am iesit din camera. Am mers in bucatarie unde se afla Matilda, bucatareasa. O salut, iar dupa merg in sala de mese unde se aflau parintii mei. Dar nu erau singuri. Langa ei se aflau matusa, Carolina, si unchiul, Tiberius, impreuna cu verisori mei, Lorena si Louis. Doi ingamfati, ca parintii lor.

-- Ekaterina! De cand nu te-am mai vazut, ce mare si frumoasa te-ai facut. zice matusa, afisand cel mai fals zambet al ei, pentru a ascunde ura si dispretul ce mi le poarta.

-- Acum ca ai ajuns, putem lua masa. A, da! Saptamana asta Caro, si Tiberius, imprauna cu verisorii tai, vor sta cu noi. spune mama foarte fericita

-- O saptamana?... intreb, putin speriata.

-- Da. Nu-i asa ca este minunat? spune mama entuziasmata

-- Da..Yei... Am..Eu cred ca voi manca in bucatarie alaturi de Melisa si Matilda. zic cat de repede pot.

Am mers in bucatarie, fara sa mai astept vre-un raspuns de la parintii mei.
Dupa masa a trebuit sa merg la nu stiu ce cursuri, pe care mama ma obliga sa la fac.

*Dupa 5 ore*

In sfarsit am terminat cursurile. Merg in camera mea, si ce sa vezi? Lorena imi umbla prin lucruri.

-- Ce cauti aici? o intreb furioasa

-- Oh...A venit mica printesica. zice ea cu dezgust.

-- Ce vrei Lorena. intreb saturata de prezenta ei in camera mea.

-- Nimic, nimic... zice si pleaca rpede din camera.

-- Ce ciudat...

Am incuiat usa cameri, si mi-am luat "costumul de arcas", care consta intr-o pereche de pantaloni de piele negri si o bluza albastra, mulata. Iar peste, vesnica mea peletina neagra. De incaltat, am o pereche de cizme lungi pana la genunchi, negre din piele.

Ma imbrac, si imi scot din dulap, dintr-un compartiment secret, arcul si tolba cu sageti.

Ies pe balcon, si ma uit in jos. Se pare ca gardienii au terminat tura. Am sarit de pe balcon, pe creanga batranului copac ce se afla in gradina din spatele castelului. Cobor rapid din copac, si merg spre trandafiri. Dupa acestia se afla o poarta veche acoperita de plante, nu prea vizibile, prin care pot iesi din castel, iar partea si mai buna, se afla exact langa padure.

Mi-am pus gluga pelerinei pe cap, si am continuat sa merg. Pana am ajuns la locul unde ma antrenam cu bunicul. Am inceput sa trag sageti aleatoriu, la tinte imaginare. Dupa ce m-am plictisit am inceput sa strang sagetile.

Ah...Nu trebia sa trag asa sus. A trebuit sa ma urc in varful unui brad pentru a lua o sageata. Cand am vrut sa cobor, am auzit niste voci. Am ramas in copac, nu chiar asa departe de sol.

Pe sub mine au trecut Lorena si Louis, iar in spatele lor, doua garzi. Ei vorbeau ceva despre mine. Iar ma barfesc. Am darmat fara sa vreu o crenguta uscata, iar gardienii s-au uitat in copac la mine. Si au inceput sa vina spre mine.

Panicata, am sarit din copac si am fugit, iar pentru a-mi pierde urma am tras o sageata, intr-o creanga uscata, aceasta cazand peste gardieni. Au ramas blocati. Dar in orice caz, trebuie sa imi iau sageata. M-am dus spre ei, si am scos sageata din creanga.

Am auzit pasi. Erau verisori mei.

-- Repede prinde-o Luy!! zice Lorena

Eu am fugit repede. Iar Louis mi-a pierdut urma. Am mers prin padure, spre gradina castelulu pentru a ma intoarce in camera. O data ajunsa, imi ascund arcul, si ma schimb de costum, intr-o rochie, mai simpla, albastra.

De jos se auzea galagie, asta inseamna ca voi fi prinsa si blocata in castel pe veci.

Am coborat jos, cu mici retineri. In sala tronului era multa agitatie. Tata vorbea cu verisorii mei, iar cateva garzi fugeau grabite de colo-colo. M-am indreptat spte tata, si l-am intrebat.

-- Ce se petrece? De ce e toata lumea asa agitata? am spus, incercand sa par confuza.

-- Se pare ca o asasina se afla in regat. Lorena si Louis au zis ca este o fata, arcasa, care a vrut sa ii omoare. Trebuie sa avem grija sa nu ajunga la voi.

Imi abtineam cu greu rasul, si incercam sa am o privire cat mai serioasa si speriata. Dupa ce tata ne-a tinut un mic discurs, despre cum sa avem grija de noi, eu am plecat in camera mea. M-am dus in fata oglinzii si m-am privit.

Doamne fereste?! Cum sa crezi ca o fata vrea sa te asasineze, cand fuge mancand pamantul de tine. Am inceput sa rad, dar m-am oprit cand am auzit o bataie in usa.

-- Intra. am spus, iar pe usa a intrat...