Da, eu sunt baiatul acela care mereu rade la scoala , care face glume si isi face colegii sa rada , care se prosteste in clasa, baiatul acela care e vesel cand sunt oameni prin preajma, dar tot eu sunt si acel baiat care seara ramane singur in camera lui , care nu mai zambeste , care chiar plange , care nu poate adormii de dor , care uneori isi doreste sa dispara .. greu de crezut ca e vorba de aceeasi persoana ,nu? Cei care par cei mai veseli sunt defapt cei mai tristi in sufletul lor..nu poti stii ce ascunde o persoana dupa glume , zambete si sarcasm .. o sa ramai surprins dupa ce auzi povestea adevarata.
Se facuse deja prea tarziu. Asteptam imposibilul si n-ar fi reusit nimeni sa-mi deschida ochii. Nu ma regaseam nicaieri. Eram strain de toti cei din jurul meu si parea ca joc un rol ce nu-mi apartinea.O cautam disperat pe ea, ceadin vise. In viata reala, era un univers monoton din care nu puteam evada. Paream deschis, jovial si optimist, dar sufletul meu era undeva departe. Imi placeau toate, dar nu voiam nimic. Erau momente in care ma iubeam si momente in care ma uram. Uneori eram mandru de mine, alteori eram rusinat de deciziile pe care le luam. Iubeam o umbra. O persoana care nu facea parte din viata mea si ii refuzam pe toti cei care m-ar fi putut iubi in adevaratul sens al cuvantului
