Oare cine nu si-ar fi dat seama ca suferinta mea provine din partea cuiva , aceea persoana pentru care noptile sunt mai lungi si imbibate deseori in lacrimi pure care se varsa pentru alinarea suferintei din sufletul meu distrus de cineva , nu vreau sa dau un pronume sau numele fiindca , se va cunoaste.
Zilele treceau , eu nu mai stiam nimic , am ajuns sa ma racesc asa de mult incat nici cea mai fericita persoana din lume nu mi-ar fi putut transmite aceea stare. Fericirea nu mai exista in lumea mea , nu mai exista aceea esenta , care sa ma faca sa tresar de bucurie , in mine era doar tristetea , ura ca facusem ceva gresit , ca fusesem cel mai mare idiot . Uneori , nu-l vroiam langa mine , dar erau zile dese cand nu rezistam fara acel cineva.
Acel cineva il vedeam zilnic la scoala , pe terenul de fotbal jucandu-se cu mingea ... fericit ca intotdeauna , nestiind ca defiecare data cand il vad ochii mei inotau in lacrimii ca intr-un ocean , fara sfarsit . Din clipa in care incepusem sa plang incepuse o numaratoare inversa parca conta mai mult fiecare secunda , minut petrecut uitandu-ma pe terenul de fotbal , desi jocul nu ma atragea de loc .
Poate ca stiu deja , dar nu vreau sa recunosc ca nu ma suporti , desi am incercat sa fim prieteni , poate o perioada sau pentru cateva zile , ore , minute , secunde am reusit ... fericirea asta mai da-o dracu .
Nu ai habar cat inseamna un mesaj de la el , fiecare sentiment care venea cu literele mici , transportate in mod virtual ... oh ...
Acel cineva era fericit , eu mai mereu trist sub o masca de fericire continua , dar eu eram tot aceea persoana care seara isi deschidea venele cu gandul poate o intra ceva si sub acesti ghetarii infecti .
