Hey ! Eu sunt Katherine von Allen. Da, exact, fiica celebrului John Allen, vanator de vampiri. Am 18 ani desi m-am nascut in anul 1500. Cum este posibil? Sunt un vampir. Da, ati auzit bine, am devenit creatura pe care tatal meu o dispretuieste si asta doar pentru ca am iubit persoana gresita. Sunt un monstru si o stiu, mai am multe de spus dar de ce sa stric surpriza? Haideti sa va povestesc despre viata mea.
Katherine's P.O.V
Anul 1517
- Katherine, striga tata, peste o ora este petrecerea de adio a fratelui tau si inca nu te-ai pregatit. Ce mai astepti?
- Tata, sunt sigura ca Charles nu ma vrea acolo, stii ca ma uraste din cauza a ceea ce a patit mama...
Ochii tatei au devenit deodata mai blanzi.
-Katherine, fratele tau nu te uraste. Stie ca nu este vina ta ca Allegra a murit cand te-ai nascut...
Da, am crescut fara mama si cu un tata mai mult absent. Fiind vanator era mai tot timpul plecat, dar ma obisnuisem in prezenta femeilor din castel. Oh, nu v-am spus? Provin dintr-o familie cu sange nobil, sangele albastru. Cu toate acestea, nu eram o fata obisnuita pentru acea perioasa, nu eram sfioasa si imi placea aventura. Dar sa revenim la amintirile mele...
- Tata, Charles mereu ma va invinovati pentru moartea mamei si stiu asta... acum pleaca in alt oras cu familia lui, dar cu totii ma urasc.
- Draga mea, te rog sa te aranjezi si sa vii in sala balului. Vei avea o surpriza .
- Oh...bine, voi veni .
Tata a iesit din camera si eu m-am dus sa ma pregatesc . Mi-am luat o rochie din muselina rosie decorata cu mici perle albe stralucitoare, cu umerii goi. Parul, saten inchis, l-am prins intr-un coc sofisticat cu o panglica de aceeasi culoare cu rochia, cate o suvita cazandu-mi de fiecare parte a fetei. Acum eram gata. La fix, era aproape ora 19. Am coborat scarile care pareau interminabile in seara asta si am ajuns in sala de bal. L-am vazut pe tata care statea de vorba cu un barbat necunoscut mie, asa ca am mers spre ei .
- Katherine, ma bucur ca ni te-ai alaturat, spuse tata, apoi se intoarse catre strainul de mai devreme. Lord Damien, permite-mi sa ti-o prezint pe fiica mea, Katherine .
Am facut o plecaciune iar lordul Damien mi-a sarutat mana. Era superb, am ramas fara cuvinte . Ochii aceia albastri ca marea, parul saten si carliontat, buzele acelea...
- Este o placere sa va intalnesc, lord Damien, ii spun eu zambind .
- Placerea este de partea mea, domnisoara Katherine, spuse acesta oferindu-mi la schimb un zambet .
Tata plecase, iar lordul Damien m-a invitat la dans. Am dansat impreuna toata seara. Era ceva neobisnuit la el, dar nu stiam ce anume. Era ca un Adonis, superb dar intr-un fel periculos.
Acesta este primul capitol din carte si as vrea sa stiu cum vi se pare si daca merita sa continui :*
P.S . In poza este lordul Damien .
