In timpul dansurilor am aflat ca era din Italia iar parintii lui murisera cu mult timp in urma. Era mai mare decat mine cu 3 ani, deci avea 20 de ani. Cu toate astea, inca simteam ca imi ascunde ceva.
- Lord Damien...
-Te rog, spune-mi Damien .
Am zambit, apoi am continuat :
-Damien, ai vrea sa ne plimbam afara, in gradina?
-Sigur, Katherine .
Afara luna stralucea pe cerul noptii si nu era nicio fiinta in afara de noi doi .
-Damien...nu stiu de ce, dar am impresia ca este ceva ascuns la tine, ceva ce nu ai spus nimanui.
Damien zambi :
-Katherine, daca as spune totul, cum mi-as pastra farmecul?
Am zambit, intr-un fel imi placea ca era misterios, ma facea sa vreau sa fiu mai aproape de el si sa aflu mai multe despre viata lui. Ne-am intors in sala balului, deja petrecerea era pe sfarsite, cand Charles a venit si mi-a cerut ultimul dans. Damien a plecat, asa ca Charles a inceput sa vorbeasca :
-Micuta Katherine...imi vei lipsi, surioara.
-Charles, stim amandoi ca nu vorbesti serios.
Charles se uita la mine uimit.
-Katherine, stii ca te iubesc, doar esti sora mea mai mica. In toti acesti ani ai crezut ca te urasc si te invinovatesc pentru ca mama a murit la nasterea ta, dar nu e asa. Tu nu ai avut nici o vina.
Imi dadusera lacrimile...oare Charles vorbea serios?
-Charles...vorbesti serios? De cand eram mica te comportai urat cu mine si imi spuneai ca sunt vinovata pentru tot...
Se apropia sfarsitul dansului cand Charles a inceput sa rada.
-Ce e asa amuzant? l-am intrebat, uitandu-ma urat la el.
-Esti atat de credula, Katherine. Niciodata nu te voi ierta pentru ce i-ai facut mamei, din cauza ta am pierdut-o cu totii. Da, ai dreptate, te-am urat si mereu o voi face, spuse el cu un zambet ironic.
Atunci m-am smuls din bratele lui si am fugit inapoi in gradina. Peste cateva secunde, a aparut si Damien.
-Katherine, esti in regula? Ai fiesit atat de repede din sala ...
Dupa ce i-am povestit, Damien spuse :
-Stiu prin ce treci... am fost dispretuit de toti cei 7 frati ai mei.
-Serios? am intrebat eu uimita. Cum e posibil ?
Damien isi schimba expresia, devenind rece si distant :
-Nu stiu, nu i-am inteles niciodata. Mai bine ne-am intoarce inauntru.
Am incuviintat si ne-am intors. Petrecerea de adio se terminase iar Charles si familia lui deja plecau.
Tata se intoarse spre mine si Damien si spuse :
-Draga mea, am o surpriza pentru tine, asa cum ti-am promis. Te vei casatori cu lordul Damien !
-Poftim? Dar tata, abia l-am cunoscut.
-Katherine, nu vreau sa aud nimic, casatoria a fost deja aranjata. Nunta va avea loc peste un an, timp in care voi va veti cunoaste mai bine, vei vedea ca este mai bine pentru toti .
Imbufnata, am plecat in camera mea. A doua zi tata a plecat si el...treburi cu vampiri, ca de obicei.
Anul 1518
Tata avusese dreptate, ma apropiasem de Damien poate mai mult decat ar fi vrut. Va amintiti cand simteam ca Damien imi ascunde ceva? Ei bine, este vampir. Exact, o creatura a noptii. Tata nu l-a descoperit , nici nu ar fi avut cum pentru ca nu s-a intors acasa pana in ziua nuntii mele. Va intrebati cum poate merge Damien in lumina soarelui? Simplu, un inel magic, vrajit de draga noastra Michelle Rose. Am fost fascinata de aceasta latura intunecata a lui Damien si l-am lasat sa imi bea sangele ( si eu pe al lui ) de nenumarate ori. Mi-a promis ca dupa nunta voi deveni mica lui printesa a intunericului. Romantic? Da, pentru mine. Cum spuneam, nu sunt o fata obisnuita pentru aceste vremuri. Cu o noapte inainte de nunta m-a hranit cu sangele sau si mi-a promis ca in ziua urmatoare ma va transforma.
In ziua nuntii mi-am vazut prima data rochia si am ramas uimita. Era o rochie alba ca zapada, impodobita cu perle rozalii si un saculet roz deschis. Parul, ondulat natural, l-am lasat liber, doar prins in parti cu cate o agrafa. Aratam foarte frumos, chiar magic. Insa cand am coborat in salon am avut parte de socul vietii mele. Pe podea zacea Damien, cu un tarus in inima, iar John (din momentul acela nu i-am mai spus "tata" ) avea un zambet satisfacut pe fata .
-Damien! am strigat eu si l-am luat in brate, plangand. L-ai omorat !
-Katherine, era un monstru, mi-a spus John .
-Tu esti un monstru, nu l-ai cunoscut, nu era ca ceilalti.
-Toti sunt la fel, Katherine.
Atunci am fugit din castel, aruncand in spate un "Vei plati pentru ce ai facut ". Si avea sa plateasca.
