What are you gonna do? • Derek Hale •

•Capitolul 2•

Poliția a ajuns la scoala si medicii iau cadavrul. Seriful ne linisteste spunand ca o sa se rezolve si criminalul va fi prins. Eu eram singura care parea terifiata de ce vedea. De ce nu reactioneaza si ceilalti? Nu e ca si cum vad asta zilnic, nu? Si bineinteles, cursurile continua, nu conteaza ca un criminal in serie ne bantuie liceul, tot matematica este mai importanta. Ma indrept spre clasa si se pare ca sunt prima, minunat! Imi scot telefonul si imi fac niste poze, ca doar este prima zi de scoala.
Sunt clasa a 11-a.Am părul brunet lung păna la umeri, ochi căprui. Sunt destul de înaltă. Am încredere in mine şi nu sunt foarte "liniştită". Prefer sa imi trăiesc viața la maxim şi sa nu las pe nimeni să-şi bată joc de mine. Nici dacă nu sunt cea mai populară. Observ cum lumea intră în clasă şi profesorul de istorie face la fel.
La jumătatea orei o durere mare de cap mă cuprinde. Simt cum timpanele îmi pocnesc şi cum mâinile îmi tremură, profesorul asiatic osbservându-mă şi indreaptându-se spre mine dar chiar în acel moment sângele îmi invadează fața şi dintr-o data este liniştea mă cuprinde. Mă uit confuză in jur şi văd că toţi sunt panicați. Profesorul mă ridică şi dă din buze dar nu reusesc sa aud tot ce zice deoarece ma simt amețită şi culorile dispar la fel ca şi conştiinta mea.
~Perspectiva lui Scott~
Tocmai ajunsesem la şcoală dar ştiam că am ratat prima oră aşa că mă indrept spre biblioteca şcolii.
Pe holul clasei a 9a era agitaţie mare şi auzeam bătăile accelerate ale inimilor bobocilor şi ma indrept spre marea adunătură. Observ picături de sânge dar nici o sursă.
•Liam, ce s-a întâmplat?il intreb pe băiat.
•Fata aceea, Vivian, cred că este o Banshee, pentru că se comporta straniu în oră, privea în gol sau desena. Nu am reuşit sa vad ce, dar dintr-o dată mâinile i s-au dus la urechi şi şi-a inchis ochiii. După sângele îi acoperea jumătate de față. Acum profesorul a dus-o la spital.
•O cunoşti?
•Nu, este noua în oras. Stă lăngă casa Lydiei.
•Va trebui să mergem la ea. Poate va reuşi sa îşi amintească ceva.
~Perspectiva lui Vivian~
O ameţeală cumplita mă cuprinde şi abia pot să ma ridic din pat. Astazi este prima zi de şcoala...nu sunt acasă! Pare a fi o cameră de spital, oh nu! Capul îmi este bandajat aşa că merg la oglinda amplasată deasupra unei chiuvete pentru a-l da jos. Apuc de capătul liber şi fruntea îmi este descoperită aşa că mă decid să continui. Nu este nimic, nici măcar o pată de sânge pe el şi rănită nu sunt. Poate am vedenii. Merg până la uşă si o deschid ajungând pe un hol aglomerat dat mă întorc înapoi în cameră pentru a-mi lua rucsacul şi plec din spital, însă o asistentă mă observă. Era o femeie slabă la fel de înaltă ca şi mine cu părul brunet în jur de 40 de ani cred.
•Şi tu eşti...?întreabă
•Vivian Cass.
•Te ştiu, eu te-am bandajat. Arată-mi urechea ta dreaptă.
Fac întocmai şi după femeia mă pune să aştept pe un scaun. Nici nu ştiu de ce am stat de 15 minute aici. Am vazut-o doar că vorbea la telefon şi după a plecat.
Decid să îmi scot din rucsac o carte pe care să o citesc până revine asistenta. Cartea se numeşte Spirit animalic şi este vorba despre dragostea dintre un băiat şi o fată. Doar că fata este un lup şi din câte am auzit, la finalul cărţii ea îl omoară pe cel pe care l-a iubit. Este foarte interesantă dar bineînțeles când să citesc prima propoziţie, femeia revine cu un băiat în spatele ei.
•O să vă las să vorbiți,zice ea. Vrea să ma combine cu ăsta sau cum? Nu îmi place de el.
•Bună!mă salută el.
•Bună, răspund şi după continui: pot să plec acasă?
•Voiam să vad daca eşti bine, am auzit ce s-a întâmplat la şcoală.
•Ce s-a întâmplat la şcoală?întreb sărind ín sus de pe scaun.
•Nu ştii ce ţi s-a întâmplat?
•Păiiii.. ştii tu, o să sune ciudat dar dintr-o dată m-am trezit în spital cu un bandaj pe capul meu. Şi când l-am dat jos nu aveam nici o rană. Probabil sun ca o nebună acum.
•Nu, defapt vreau să vii cu mine.
Ştiam că este un străin şi că nu trebuia să îl urmez, dar ceva mā făcea să am încredere în el. Parcă îl cunoşteam.
Am mers cu motocicleta lui pâna la o veterinarie. OKKK...ştiam că sunt urâtă dar nici nu arăt ca un animal. Un bărbat de culoare ne-a întâmpinat şi a deschis o uşiţă. Am intrat într-o cameră cu o masă în centru şi cei doi au început să şuşotească.
•Şi ce căutăm aici?întreb eu cei doi uitându-se la mine şi după continându-şi discuția.
Un alt bărbat îşi face apariţia. Arăta bine ce-i drept, avea puţină barbă, păr negru, ochi albaştri. Şi bineînţeles nici el nu m-a băgat în seamă aşa că am început să mă joc cu nişte cuţite mici pentru disecat până când m-am tăiat la deget. Le-am atras atenţia dar imediat ce bărbatul de culoare a luat un bandaj, rana s-a vindecat. Bine...poate sunt nebună.