Bella Riddle

Chapter #4

Bella Pov: Cred ca am mers pana acum vreo 2 zile incontinuu.Dar nu ma plang.Am o misiune de indeplinit.Nu stiu ce m-as face daca ar esua.
Nici macar nu stiu in ce directie merg.
Macar daca ar exista cineva sau nu stiu...orice semn care sa-mi arate pe unde  sa o iau.
Ma asez pe o bordura ca sa-mi trag sufletul.Dintr-o data vad o lumina argintie care,se pare ca se apropia spre mine.
Oare ce ar putea fi prin locurile astea pustii?
Umbra argintie vine mai aproape de mine si atunci vad ca are aspectul unui cangur care topaia entuziasmat langa mine.
-Wow,asta chiar E un Patronus reusit!a rostit o voce din spatele meu.
Ma intorc in spate speriata si vad un barbat roscat,inalt si zambaret.
-Aahhm...Buna ziua? rostesc eu incet si sfios.
El doar incepe sa rada si-mi zice:
-Si tu esti?
-Ahmm...numele meu e Bella.
-Si mai cum?ma intreaba el curios.
-Pai...Bella...*incerc sa inventez un nume pe moment*Bella Gilderoy*mi-am adus aminte de numele asta pentru ca era al unui pacient care statea la acelasi etaj cu mine*.
Barbatul roscat incepe sa rada si mai tare si ma intreaba cu zambetul pe buze:
-Esti cumva fiica lui Gilderoy Lockhart?Oh,Doamne mama o sa inebuneasca de-a dreptul cand o sa auda.
Ma uit la el ca la felul 14,iar el isi da seama pentru ca si-a dres glasul si a spus:
-Eu sunt George Weasley si....Oh Doamne,bagheta ta s-a rupt!a exclamat el uimit.
-Ei...e doar o bagheta.Cui ii pasa?!spun eu indiferenta.
-Cui ii pasa?!a spus el impacientat.E bagheta ta!Fara ea esti moarta!
-Da pai,pana acum,printr-o minune,am supravietuit si fara ea.am spus eu artagoasa.
George clatina din cap dezaprobator.
Ma uit langa mine,si  vad ca Patronusul-cangur inca mai era acolo.
-Te asteapta.mi-a zis George.Nu a venit intamplator la tine,sa stii.E trimis de cineva ca sa te ptotejeze si sa te conduca oe drumul corect.
Dar cine ar vrea sa ma protejeze?Nu cunosc aproape pe nimeni in afara de George,dar el nu avea cum sa-l creeze,si de batranul pacient.Hmm...probabil el l-a invocat,desi nu prea cred ca mai avea bagheta la el avand in vedere ca m-a ajutat sa evadez.
Dar atunci cine?
Observ ca George inca mai este acolo,holbandu-se la minte.Atunci imi revin,dezmeticindu-ma din gandurile mele.
Pai...a inceput George.Cred ca ti-e foame.Vrei sa vii sa mananci ceva cu noi?
Atunci am obsevat in spate,o casa mare,din lemn,rustica.
Imi era foame,dar ma temeam ca patronusul avea sa plece daca ma mai astepta mult.
Probabil George a observat cum ma uitam cu parere de rau la cangur pentru ca a zis:
-Nu te teme.mi-a zambit el.Nu pleaca nicaieri pana nu esti tu hotarata sa pleci.
Rasuflu usurata,iar George imi face semn sa-l urmez.Avea o gradina superba,cu o statueta vrajitor,iar din bagheta vrajitorului tasnea un jet de apa care curgea intr-o fantana arteziana inconjurata de multe ronduri cu flori multicolore.
Dupa ce am intrat,am observat ca,casa era una simpla,in stil rustic,fiind aproape totul din lemn.
Pe jos statea un bebelus,iar langa el era o femeie de culoare care ii zambea si il distra,facand sa pluteasca un ursulet de plus.
George i-a zambit si apoi a facut prezentarile.
-Angelina,ea este Bella...si ghici cum o mai cheama?a intrebat George nerabdator.
Angelina s-a facut ca se gandeste,apoi a dat din cap ca nu stie.
-Gilderoy!a izbucnit George.Bella Gilderoy.
Angelina m-a privit cu uimire si entuziasm.
-Buna,Bella.
Iar George s-a intors din nou spre mine.
-Ea este Angelina,sotia mea.Iar el este*luandu-l in brate pe bebelus*micutul Fred.Cum spui Fred?
-Aghhaghh.a spus bebelusul.
-Te-a salutat in limba bebelusulor sa stii.a zis solemn George.
Dupa am inceput sa mancam(o mancare excelenta facuta de Angelina).
Dupa ce am terminat de mancat,m-am ridicat de la masa,si am spus:
-Va multumesc din suflet pentru masa,dar nu trebuia sa va deranjati.
-Ce deranj,scumpo?a spus vesela Angelina.
-Angelina,a spus George,bagheta Bellei s-a rupt.
-Ohh daa,desigur.Bella draga,mai aveam o bagheta de rezerva in dulap...stai o secunda*scoate din dulap o bagheta aramie* dar cred ca asta chiar e o situatie de urgenta.Poftim,s-o folosesti cu drag,si sper sa asculte de tine.
-Imi pare rau,dar nu pot sa o accept.Si asa v-ati deranjat destul!O sa fac eu rost de alta bagheta de undeva.
-Nu,Bella,nu accept asa ceva.Ia-o.
Mi-o pune in buzunarul hanoracului.
Eu ii multumesc si o imbratisez,ea facand acelasi lucru.
-Daca mai ai nevoie vreodata de ajutor,poti apela la noi!mi-a raspuns George.Scrie-ne un mesaj sau ceva,si trimite-ti bufnita.
A spus cumva bufnita?Hmm...cred c-am inteles gresit.
Le mai multumesc inca o data si ii fac cu mana lui Fred ,iar ei ma conduc spre gradina,unde ma astepta patronusul-cangur.
Ma indrept spre el,privind familia Weasley,cum se indreapta inapoi spre casa.
De cum ma vede,patronusul o ia la salt,topaind tot inainte,iar eu alergand ca sa nu-l pierd din vedere.