Povestire din perspectiva lui Allison
Niciodata nu poti sa sti cand treci pragul intre prietenie si iubire. Credeam ca sunt indragostita, am trait cu impresia aceasta hranita din fanteziile mele adolescentine, frapata de frumusetea fizica si nu de cea interioara. In ultimul timp un amalgam de emotii si simtaminte ciudate mi-au strabatut intreg corpul . A-ti simtit vreodata ca vi se taie respiratia doar privind in ochii unei persoane, a-ti simtit vreodata ca nu mai sunteti stapani pe propriile picioare, a-ti simtit vreodata ca inima va bate asa de tare, incat sa va sara din piept doar din pricina unui zambet oferit fugar?
Exista o persoana care ma face sa simt toata aceasta mixtura de sentimente, doar oferindu-mi un zambet sau doar printr-un simplu “Buna dimineata”. Inca de cand si-a pus sufletul pe tava in fata mea si a colegilor povestindu-ne despre lucrurile importante din viata lui am inceput sa il apreciez pe Isaac. Felul in care se comporta cu toata lumea din jurul lui, sensibilitatea pe care o transmite, si faptul ca locuim in aceasi casa, sub acelasi acoperis, despartiti doar de un perete au ajutat la cresterea in intensitate a sentimentelor mele. Dar ceea ce a fost definitoriu pentru mine, ceea ce m-a facut sa realizez ca incetul cu incetul ma indragostesc a fost sambata petrecuta impreuna. M-am simtit fericita, inteleasa si protejata in bratele lui. Din acea zi am devenit foarte buni prieteni. Stiu ca nu imi poate impartasi sentimentele deoarece inima lui apartine unei persoane careia nici macar nu ii pasa de ceea ce el simte , dar sunt dispusa sa ma resemnez si sa ma multumesc cu prietenia lui, atata timp cat pot fi in preajma sa.
-Good morning sunshine! Nu ai de gand sa te trezesti? Intarzii la scoala! Vrei sa te iau pe sus?
-Buna Isaac! Mai lasa-ma sa stau putin in pat. Numai putin. Iti promit ca ma ridic in 30 de minute, maxim o ora.
- Ha! Ha! Ha! Vino aici hoata mica!
In acel moment nu am mai stiut cum sa reactionez. Isaac m-a luat in brate, m-a sarutat pe frunte si m-a dus in baie.
-Poftim! Periuta de dinti! Prosopul! Asa! Tine-le! Vrei sa te ajut?
- Multumesc Isaac! Esti foarte dragut, dar banuiesc ca pot sa ma spal si singura pe dinti.
-In regula somnorici! Sa speram ca o sa reusesti. Vin in 20 minute. Sper sa fi gata pana atunci.
Dupa ce Isaac a iesit din baie cu greu mi-am mai putut stapani emotiile. Stiu ca aceste gesturi probabil pentru el sunt neinsemnate, dar ele mi-au dat energia de care aveam nevoie ca sa imi incep ziua in cele mai bune conditii.
-Stiai ca radiezi? Ce e cu fericirea asta ? Un nou mesaj de la Scott?
-Pfff! Nu! Ar trebui sa fiu fericita daca a-si primi un mesaj de la Scott? Adica, nu imi pasa catusi de putin de el!
-Pe bune? Vreau sa spun pe bune, pe bune? Nu gandeai la fel si saptamana trecuta – un mic zambet a aparut pe fata lui Isaac.
-Sa spunem doar ca mi-am dat seama de adevarata lui valoare.
Isaac nu a mai zis nimic tot drumul spre scoala. Zambea intruna, si parea foarte entuziasmat. Vroiam sa aflu de unde rasarea fericirea aceasta, dar totodata nu vroiam sa par indiscreta, asa ca am renuntat.
- Astazi vreau sa facem o mica coregrafie pe perechi. Fiecare cuplu format va avea de dansat separat de celelalte cupluri.Unde sunt Lydia si Jackson?
- Au plecat mai devreme cu domnul profesor de sport . Spuneau ca au ceva foarte important de facut si va roaga sa ii scuzati.
-Ok! Va alegeti voi, sau aleg eu cuplurile?
- Dumneavoastra profa! Nu vreau sa ne certam si astazi.
