Amintiri

50 2 0
                                    

Amintirile...oh da, amintirile. Mi se pare un lucru atât de genial să creezi amintiri, cu sau fără voia ta, pe care, peste ani, ți le vei aduce aminte şi vei râde sau plânge în urma lor. Amintiri care îți sfâșie sufletul, care te fac să plângi, momente frumoase ce nu mai pot fi traite...vor rămâne doar amintiri.
Peste câțiva ani ne vom aduce aminte de nebuniile pe care le făceam în copilărie, de trăirile şi sentimentele trăite alături de persoane dragi, nebunii pe care la o anumită vârsta nu le mai poți face.
Denisa, în special scriu acest capitol pentru tine. Toate amintirile noastre vor rămâne aici, în minte şi în suflet. Mai ți minte, prima noastră iarnă împreună? Ne-am dus la săniuş şi tu ți-ai adus câinele ca să legi sania de el, iar câinele a fugit cu tot cu sanie şi tu după el. Sau nopțile noastre de vară, nopți în care ne plimbam pe la 1-2 noaptea şi ne speriam de lucrurile care se vedeau ciudat în întuneric şi fugeam ca două retardate, şi după ne întindeam pe mijlocul şoselei şi începeam să râdem ca două hiene handicapate. Sau când ne uitam la filme şi mâncam popcorn impreună şi mai făceam şi feluri de mâncare inventate de noi şi îl obligam pe Sebi să mănânce. Si atunci când a venit vărul tău, Lucian, si l-am dat cu rimel, ruj şi fard, apoi eu cu el te-am machiat şi pe tine. Sau când ne chinuiam iarna să urcăm dealul să ne dăm cu sania şi se întuneca până ajungeam noi sus. Sau când ne faceam planuri de viitor, că o să fim două grase care o să mănânce numai de la KFC si Mc si o să ne rostogolim din pat din cauza greutății.😂 Când vorbim mereu de "N" sau mereu când mergem pe drum şi vedem un om necunoscut spunem că arată ca nu ştiu ce animal mutant inventat de noi. Când ne jucam "V-ați ascunselea" prin casă, noaptea, cu becul stins, şi eu mă căcam pe mine de frică, iar tu râdeai de mine. Când nu trecea o zi fără să stăm împreună, fără să râdem sau sa plângem... Când noi spuneam că o să fim două babe care o să stea pe bancă şi o să bârfească fiecare persoană care ne iese în cale.
De acum...nopțile de vară vor fi pustii, tot ce făceam cu tine voi face singură, mă voi plimba în fiecare noapte de vară pe drumul unde ne plimbam amândouă şi voi plânge...voi plânge mult. Voi şti că nu mai eşti lângă mine, că nu mai are cine să-mi spună dacă ies "în drum", care o să vina la mine în pijamale doar ca să mă întrebe ceva...
Mi-ai promis că te vei întoarce după mine, că o să vi în fiecare vară şi o să dormi la mine, că nimic nu se v-a schimba...
"FOREVĂR SISTĂRS"...nimic nu v-a mai fi la fel. Te rog, nu pleca! Te iubesc mai mult decât o soră, țin la tine mai mult decât țin la propria-mi viață...eşti o persoană minunată şi de acum, doar amintirile vor mai rămâne cu noi.😭

Ce este viața?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum