Ce este viața?

3.Cine sunt?

Chiar aşa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toți oamenii...un om cu calități şi cu defecte în armonie, un om care s-ar putea mândri cu câteva fapte mărețe, dar totodată ar trebui să se simtă ruşinat de anumite fapte care nu-i fac cinste...
Un om cu greşeli omeneşti, cu experiențe de viață frumoase, dar şi urâte, un om cu frământări interioare şi cu temeri, un om care a fost foarte fericit, dar si cumplit de trist, un om care s-a prăbuşit şi s-a ridicat de multe ori, un om care de câteva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a regăsit de fiecare dată. Un om care a crezut orbeşte în oameni, în fericire şi în iubire şi care a cunoscut gustul amar al eşecurilor şi al dezamăgirilor.
Sunt un om care a avut şi căderi, care a mințit, care a trădat, care a vorbit de rău, care a judecat fără să cunoască, dar care, într-un final conştient şi dezgustat de toate decăderile lui, le-a regretat şi s-a străduit să evolueze spre bine...
Sunt un om care a înțeles, într-un târziu, că viața nu trebuie să fie perfectă, pentru a fi fericit -şi că fericirea nu este condiționată de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber şi de a avea iubire... Un om care s-a trezit adeseori în rutină şi amorțit, care a rătăcit pe drumuri incerte şi care a făcut alegeri proaste...
Sunt un om care a înțeles că iubirea nu oferă garanții, că ea devine uneori amărăciune, că fiecare fluture din stomac îşi ia zborul şi că, oricât de mult am iubi şi oricât de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona, ca şi cum nu am însemna nimic pentru ei.
Sunt un om care a cunoscut binele şi răul, care a ales rațional, dar şi irațional, un om care, atunci când priveşte în urmă, are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise neîmplinite...