Stateam intinsa pe pat, cu ochii inchisi, nu dormeam, ma gandeam de unde atata schimbare, eram o persoana diferita iar asta o puteam vedea eu clar, ce sa mai spun de cei care ma cunosc de mica.. daca mi-ar vedea comportamentul de acum ar crede ca sunt alta persoana. Gandul mi-a zburat instantaneu la Matt, la momentele petrecute cu el. Era un baiat de gasca, care te ia mereu la misto, rau, dar nu cu mine. Cand e in preajma mea e cald, dragastos, ca un mielusel, o alta persoana. Gandurile mi-au fost intrerupte de sunetul telefonului. Mi-am deschis ochii, iar lumina mi-a patruns repede ochii facandu-ma sa ii inchid usor. M-am ridicat cu mana la ochi pana cand razele care intrau in casa au fost acoperite de fereastra. Mi-am luat telefonul in mana.
-34 de apeluri si 15 mesaje de la Matt ?! De ce ma sunat disperat de atatea ori ?
Pe cand dau sa il sun, observ ca iara ma suna si raspund.
-Daa Matt, ce vrei. De ce ma suni disperat de atatea ori ?
-Draga mea ! Esti bine, imi facusem grji, nu am mai stiut nimic de tine de cand a fost intamplarea aceea la scoala.
-Dar ce iti pasa ? Iubita ta unde e ?
-Nu e iubita mea.
-Ea asa spunea.
-E fosta... ne-am despartit acum o luna, dar tot continua sa ma caute, ca sa ne impacam.
-Pai atunci impacati-va.
-Nu vreau, am prins-o cum ma insela cu cel mai bun prieten de-al meu, nu pot ierta asta.
-Imi pare rau.
-E ok. Ne putem intalnii astazi ?
......
-Briana, haide. Trebuie sa mergi la balet, nu poti intarzia.
-Un minut mama. Trebuie sa inchid, am ora de balet..din pacate. Vorbim dupa aceea.
Am inchid, m-am imbracat si am coborat jos.
-Sunt gata.
-Bine, haide sa mergem. Du-te la masina.
In timp ce mergeam spre sala, ascultam muzica, mama cantand ca o nebuna.
-Mama, iti spun ceva. Asta e ultima oara cand mai merg la balet. Nu ma mai pasioneaza, nu mai vreau sa merg.
Sa oprit dintr-odata din cantat intorcandu-si capul spre mine si privindu-ma confuza.
-Te-ai lovit la cap draga ?
-Nu, doar ca.. pur si simplu nu mai vreau.
-Dar era visul tau sa devii campioana la balet. Si scriitoare.
-Da.. in legatura cu scrisul.. m-am lasat si de asta.
-Ceee ?!! De ce ? Ce te-a apucat dintr-odata?
-Nu ma apucat nimic, am stat si m-am gandit, nu mai vreau, nu ma mai pasioneaza.
-Dar ce te pasioneaza ?
-Momentan nimic.
-Esti ciudata.
-Aaa, apropo mama.. vreau sa ma apuc de fumat, daca nu te deranjeaza imi iei un pachet de tigari ? spun eu zambind, punandu-mi ochelarii pe ochii, find soare.
-Cine esti ? Pentru ca copila mea sigur nu. Vreo clona, un extraterestru, ce ?
-Tot eu sunt mama, stiu m-am schimbat, oamenii se schimba, se maturizeaza.
Ma privea confuza, intr-un fel ma amuza. Am coborat din masina, indreptandu-ma catre sala.
-Lebado !
Eu si mama ne-am intors amandoua capul , la auzitul strigatului din partea cealalta a strazii. Din cauza soarelui puteam observa doar o silueta inalta care alerga spre noi. Cand sa apropiat destul se tare, mi-am dat seama ca era Matt.
-Ce cauti aici ?
-Am venit sa te vad. Buna ziua doamna Stone, ma bucur sa va cunosc, eu sunt Matt, prietenul fetei dumneavoastre.
-Briana.. de ce nu mi-ai zis ca ai si un prieten ?
-Amm.. cred ca am uitat.
Prieten ?! Ce l-a apucat pe Matt, suntem impreuna cumva si eu nu stiam ?
-Dar infine, mama poti pleca, ma descurc de aici.
-Dar...
-Stiu drumul, mama! punand accent pe ultimul cuvant
-Aa, da bineinteles. Presupun ca acum am treaba si trebuie sa plec cat mai repede
-Da, asa e
-In regula, am plecat. Ma bucur ca re-am cunoscut Matt, poate ai vrea diseara sa vii la noi la cina.
-Mi-ar face mare placere. spuse el..zambind larg
Dupa ce a plecat mama, m-am intors spre el.. el inca a ramas zambind. I-am dat una peste umar el tresarind.
-Ce crezi ca faci ? Nu vei venii la cina, stii asta nu ?
-Ba da, chiar voi venii.
-Nu suntem impreuna Matt.
-Amuzanta mica. Stiu ca ma vrei, ca ma placi.
-Nu stii bine.
Se apropie incet spre mine, fiind doar la un centimetru de buzele mele. Nu stiam cum sa reactionez, inima aproape imi zbura din piept iar el se uita fix in ochii mei.
Mi-am lasat capul in jos facand un pas in spate.
-Trebuie sa plec, mai vorbim.
-Bine....
La toata ora de balet nu am putut fi deloc concentrata. Am ajuns acasa, am facut un dus rapid si m-am aruncat pe pat. Stateam si ma gandeam, speram ca nu cumva sa vina la cina noastra. Dar bineinteles, ar fi fost foarte usor, iar eu niciodata nu primesc ceva usor. Am auzit soneria de jos sunand. Tresar dintr-odata din pat, fugind prin camera cautandu-mi haine cu care sa ma imbrac. Raman nemiscata cand am auzit ca cineva bate la usa camerei mele.
-Cine e ?
-Hotul. spune el ramand. Pot sa intru ?
-Amm... un minut.
Mi-am gasit o ocupatie, punandu-ma in pat citind o carte..habar nu am ce carte era.
Apasa clanta si.... intra. Cu zambetul lui fermecator
-Buna Briana, ma bucur sa te vad
-Si eu la fel, credeam ca nu vei venii.
-Ehh da. Tineam neaparat sa te vad.
-Amm.. ok atunci.
Vine si se aseara langa mine, luandu-ma in brate, iar in timp ce a inceput sa imi mangaie piciorul mi-a spus.
-Ce citesti aici ?
-Paiii... aam, o carte, este vorba despre... m-am blocat, inima imi batea foarte tare, ii simteam atingerile , care erau tot mai apasate. Mi-am intors privirea spre el, si am observat cu se uita in ochii mei, apoi la buze, dupa iar la ochi si tot asa.
-Imi doresc atat de mult sa te sarut! imi spune el, bagandu-si mana in parul meu
-Matt.. si m-am blocat iara. Minteam daca spuneam ca eu nu imi doresc asta si fara sa imi dau seama ce am spus, am simtit doar buzele lui care ma sarutau salbatic, continuand cu atingerile. Tocmai dupa mi-am dat seama ca am spus " Si eu imi doresc asta mult" ... ce proasta sunt. Dar imi placea, ma atragea asa ca m-am lasat purtata de val.
