Sunetul alarmei se aude pe la ora 7:00,mă scol din pat și încerc să ajung spre baie.Nimeresc de vreo trei ori în camera greșită, dar după 20 de minute, o găsesc. Mă dau cu apă pe față și încerc să îmi revin. Mă întorc în cameră și mă schimb cu uniforma pe care mi-a lăsat-o doamna pe pat. Era o uniformă cu adevărat incomodă, cu o cămașă albă, aproape transparentă, cu o vestă din piele care mă incomoda încontinuu, și o fustă până la genunchi pe care dacă nu eram obligată nu o purtam în viața mea. În vechea școală, purtam niște pantaloni largi, gri, cu o bluză de trening cu gluga pe cap.Toată lumea mă credea o ciudată și nu îi condamn pentru că aveau de ce, eram și sunt genul de fată care nu vrea să iasă în evidență.Stăteam retrasă într-o bancă, fără să reacționez cu ceva, doar stăteam și priveam ce se întâmplă în jur. După ce reușesc sa mă strecor în uniformă pornesc spre scoala.Era prima ieșire după ziua în care am murit și eu odată cu părinții mei.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sunt însoțită de domnul Bernand. Drumul până la școală era destul de lung și complicat de aceea el a hotărât să mă însoțească.Drumul era foarte ușor de uitat, era un fel de labirint din viața reala Mă simțeam dea dreptul urmărită și nu era domnul Bernand care stătea în spatele meu și îmi sufla în continuu în ceafă, era altceva, mi se părea o prezență pe care o mai întâlnisem.Încerc să mă uit în jur cu atenție, dar nu pot fiindca domnul Bernand mă cheamă la el.Mă apropii de el si vad în fața ochilor o imensă clădire. Domnul Bernand pleacă și mă lasă singură în fața liceului.
