Plimbare

29 0 0
                                    

In casa este o liniste asa de mare incat o pot auzi. A trecut o saptamana de cand nu m-am mai intalnit cu Yong sau cu Te Joo...Oare s-au simtit prost ultima data cand au venit pe la noi? Unchiul lucreaza foarte mult la el in birou si eu...Eu nu stiu ce sa mai fac. Fara sa ma grabesc, o iau frumos spre poarta casei ca sa ies sa ma plimb. Betto ma insoteste ca de fiecae data. Afara e o vreme extraordinar de frumoasa, cu mult soare si o briza usoara de vant. Langa noi, nu foarte de parte este un parculet ceva mai mare unde chiar imi place sa stau si sa privesc lumea din jurul meu.Recunosc asa de multe persoane pe care nici macar nu le stiu numele...Si totusi! E placut sa privesti. Si la un moment dat realizezi ca si tu esti urmarit de privirile altor oameni care te analizeaza din cap pana in picioare. Uneori cand privesc  acele persoane am momente cand imi imaginez ca as vorbi cu ele si aceastea ar putea fi niste persoane superb de draguta sau  niste monstrii. De aceea raman doar la privit. Si totusi...oricat de mult m-as uita la persoane tot timpul ma gandesc la Te Joo... Imi amintesc ca l-am vazut razand cu pofta in acea zi chiar daca atunci murise iubita  lui. Stau si ma gandesc atat de mult la ce mi-a spus Yong. Intr-un moment neasteptat de la gat imi cazuse lantisorul.
Exact in acel moment am incercat sa imi amintesc de unde il am, de la cine il am...De ce imi cazuse asa fara motiv?!...Imi aduc aminte ceva dar foarte in ceata....adica...o scoala...Am inceput sa aud respiratia unei persoane...M-am speriat. Am crezut ca e cineva in spatele meu.. Nu. Nu era nimeni...Am inceput sa ma uit in jurul meu si vedem copii cum alerga...cum se joaca...Imi este dor sa merg...Dar oare? Nu as putea? Voi incerca acasa... M-am oprit langa o banca. Am inchis ochii.L-am simti pe Betto cand s-a asezat jos. Am inceput sa trag aer in piept si sa ma gandesc la ce voiam defapt sa ma gandesc. In mintea mea...vizualiez ziua cand am intrat in apa...inainte de asta facusm cumparaturi cu unchiul....inainte de asta eram la casa lui si...si...nu imi aminntesc...Tin minte cum a intrat Betto in camera si era foarte bucuros... Imi amintesc ca m-am uitat in oglinda...si atunci...

*Te Joo

Dupa ce terminasem de lucru am vrut sa merg acasa dar exact in momentul cand am vrut sa merg acasa m-am intrebat si acasa ce fac? Yong e la bunici...M-am gandit sa ii fac o vizita Samirei. Sa o fac sa se acomodeze cu mine. Nu eram prea departe si aveam chef de plimbare... in 15 minute eram ajuns la ea cu siguranta. Stateam cu telefonul in mana si ma gandeam cum va fi cand va sta cu mine...Ma intreb de ce nu vorbeste?...Oare va ramane mereu in scaunul cu roti? In capul meu se amesteca atat de multe si totusi toate au o logica . Si cred cred...

In acel moment am vazut-o pe Samira singura cu Betto in parc.. Arata de parca era lesinata..Am alergat la ea si aveam asa de mari griji pentru ea... Cand m-am apropiat am observat ca nici macar nu m-a auzit venind...Eram in spatele ei...I-am pus mana pe umar si ea a tresarit atat de speriata incat imi tinea atat de strans mana... uaua....o forta mare pentru o fata.Cand a vazut ca sunt eu s-a calmat si si-a redus strangerea de mana de la puternic, la mai putin puternic, dar tot nu mi-a dat drumul. Bine cand si-a dat seama ca ma tine de mana s-a retras imediat.

*Samira

.....Si atunci...De la oglinda a cazut ceva si exact cand a cazut acel lucru am simtit o mana pe umarul meu si speriata, inconstient apuc acea persoana  de mana si cand ma trezesc din transa observ ca fara sa vreau, l-am strans cam tare. Dupa imi intorc privirea(bine inteles ca probabil aveam privirea aceea de milog) si il vad pe Te Joo, putin ingrijorat. Nu stiu de ce dar eram asa de speriata si involuntar, pret de cateva minute l-am tinut de mana pe Te Joo.  Cand am realizat asta panicata mi-am  retras mana si cel mai probabil  ca m-am inrosit la fata. Fara sa imi spuna ceva se aseaza pe banca de langa mine. Nu facea nimic. Se uita la cer si parca incepe sa viseze. Eu ma uit la el si in acelas timp imi trece iar prin minte momentul din dormitor in care cade ceva de la oglinda. Incercam sa imi indepartez acest gand dar parca nu reuseam. Ceva ma tine cu gandul la asta. Intr-o fractiune de secunda Te Joo isi intoarce privirea la mine si ma priveste fix in ochi. In acel moment parca nu era  el. Parca era altcineva, dar nu imi aminteam. Puteam sa jur ca imi sunt foarte familiari ochii. Dupa...dupa eu  am ramas nemiscata si am inceput sa plang. Simteam ca imi este dor de cineva.!Cineva care avea acei ochi.  Adevarul este ca avea ochi foarte frumosi si imi placeau, atat de albastrii si curati. Plangeam mai tare si obrazul ma furnica dela lacrimi. Plangeam involuntar simteam cum ma descarc si in acelas timp ca am ramas fara aer. Te joo speriat de faptul ca aveam obrajii umezi si ochii rosii, m-a imbratisat si mi-a spus ca totul este bine. Mi-a spus sa ma descarc acum pentru ca el este cu mine.Mi-a spus:

-Poate ca nu te exprimi in cuvinte si poate de cele mai multe ori vrei sa spui lucruri si nu poti. Stiu ca esti foarte puternica  dar nu trebuie sa te abtii cand vrei sa te exprimi. FA-O!! In orice mod, bine aproape orice mod, dar fa-o, caci asa te vei simti mai bine. Sunt aici si nu plec prea curand deci poti sa te descarci. Am servetele!

I-am zambit dar tot aveam lacrimi pe fata si continuam sa tin ochii inchisi  din cauza lacrimilor. Ma mai calmasem si Te  Joo incerca sa ma faca sa ma faca sa rad spunandu-mi ca magazinul este foarte aproape daca  mai am nevoie de servetele si ca imi spunea ce prostii mai facea el in copilararie. Nu mai plangeam dar imi simteam fata plansa si ma  piscau obrajii de la sarea din lacrimi. 

-Hmm...Ce zici?  Mergem acasa sa bem ceva? Vreau sa vad catelul, sa il vad pe unchiul tau... Vrei?

Dau din cap aprobator si incep saa imi imping  scaunul inainte, dar nu a  durat mult ca a inceput Te Joo incepe sa sa ma impinga. Radeam pe sub mustata caci imi place sa ma impinga altcineva. Ma uitam la cer. Era frumos afara si parca parca as mai fi stat dar a fost de acord cu Te Joo.

Am ajuns acasa si casa era goala. Ungiul nu era acolo nici Betto! Ne fiind nimeni acasa m-am dus in bucatarie si am scos din congelator o cutie mare de inchetata. Cand am deschis capacul ma asteptam sa apara si Betto caci si lui ii place inghetata, dar el chiar nu era in casa. In schimb Te Joo a venit si el in bucatarie si s-a asezat pe scaun. Eu trecusem deja la frisca caci imi era foarte pofta. Facusem  inchetata si am pus din fiecare  fel in castron si pe deasupra am pus sirop si bucatele de ciocolata dupa care am pus frisca si  drajeuri pe deasupra. El a inceput sa rada si eu chiar nu stiam de ce. Dar era foarte dragut cand radea asa ca am zambit si m-am dus la masa ca sa ii dau castronul si el...el zambea atat de frumos si chiar ma simteam bine langa el.

-De ce catelul nu este casa? ma intreaba el cu o usoara dezamagire. Eu nestiind ce sa zic dau din umeri,apoi a urmat un interogatoriu de la Te Joo.

-Cum ai ajuns in Coreea? De ce ai ramas  doar cu unchiul tau?

Chiar nu stiam nici eu sa imi raspun la aceste intrebari asa am dat  din nou din umeri, dar dupa ii atrag atentia aratandu-i spre scaunul cu roti si sigla spitalului. 

-Hmmm...poate ca am sarit cam departe cu intrebarile. Iata-ma! Apropo aceasta inghetata este delicioasa. Eu nu prea mananc dulce dar cred ca asta  imi prinde bine dupa o zi de munca.

Eu, eram bucuroasa ca se simtea bine chiar daca nu vorbeam. Uneori ma mai intreb daca mai pot, daca mai am cum sa cant sau altceva. Dar asta ar trebui sa o fac cand sunt singura. Am mai vorbit despre scolii, despre locuri de munca, mi-a explicat ca eu abea peste doua luni voi putea sa incerc sa imi caut un loc unde sa lucrez, pentru ca organismul meu nu este inca stabil. Dar mi-a spus cum cauta persoane pentru a lucra pentru el si am ras foarte mult pentru ca mi-a spus ca au trecut cei mai bizari oameni prin biroul lui. De la afoni pana la cei mai nebuni oameni. Fara sa realizam era chiar foarte tarziu si noi inca eram in bucatarie incercand sa comunicam,prin semne si desene. Imi faceam griji pentru unchiul si pentru Betto. Oare erau bine? S-a intamplat ceva?

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 28, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Poveste din stele...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum