Aglomerație

impuls

 E bine să speri la mai mult. Să ai vise și idealuri care dacă îți propui, într-o bună zi vor deveni realitate. Care să te readucă cu picioarele pe pământ atunci când îți iei lumea-n cap și să îți reamintească scopul tău. Dar de obicei, dezideratele noastre nu sunt tocmai... potrivite. Și nu mă refer la faptul că toți trebuie să avem strict aceleași planuri. Din potrivă! Diversitatea gândurilor noastre ne fac să ne arătăm adevărata personalitate. Ce fel de lume ar fi aia în care toți copiii și-ar dori să devină medici și avocați. Unde ar fi arhitecții? Unde ar fi pictorii? Unde ar fi sculptorii? Unde ar fi inginerii? Unde ar fi artiști? Unde ar fi esența vieții? Nu doar că deja decădem din rangul de om, acum vom fi oameni decăzuți, creați după același tipar? 

 Unii dintre noi, și știți bine că ar trebui să scriu „majoritatea dintre noi" dar, chiar nu vreau să cred asta, să cred că ne-am schimbat. Am ajuns să aspirăm la comportamente care nu ne caracterizează, pe care le adoptăm atunci când vrem să fim plăcuți de prieteni, pentru ca aceștia să nu ne judece, atunci când vrem să dăm impresia că părem indiferenți de problemele celor din jur care poate au nevoie de o vorbă bună mai mult decât oricând. 

 Este probabil ca perspectiva noastră în legătură cu ceea ce considerăm a fi „bine" să se fi schimbat astfel ceea ce e într-adevăr binele să-l confundăm cu răul și să-l scufundăm în smog ca să-și poarte ultimele raze firave de lumină-n ceață. Și chiar dacă binele ar fi însuși Soarele de pe cer, într-o zi de iulie, tot nu l-am vedea fiind orbiți, nu de razele puternice ale acestuia care invadează pământul ci, de impresia greșită în legătură cu ceea ce considerăm noi a fi „binele".

Am ajuns în stadiul în care ne dorim averi și popularitate în loc de fericire. 

A fi fericit,pentru mine, reprezintă ceea ce vreau să devin în viață. Totodată, datorită acestui ideal, sunt cine vreau să fiu. Nu pot face un lucru dacă nu sunt fericit și cei din jurul meu la rândul lor nu îmi împărtășesc sentimentul. Dacă pe parcursul anilor descopăr că a vinde pâine la magazinul din colț, mă face fericit, atunci aleg să fiu fericit având o viață fericită  căreia să-i mulțumesc că îmi oferă ani de trăit mai mulți ca să fiu fericit în continuare. Fericirea e totul. Fericirea e acel zâmbet oferit de mama ta în fiecare dimineață, acel moment când realizezi că iei un 10 la matematică, acel moment când mănânci pâine cladă, acel moment când descoperi că în fața școlii așteaptă de 6 ore câinele tău care te așteaptă și te va aștepta și mâine pentru că tu îl faci fericit doar prin prezența ta.

 E bine să știi ce vrei de la viață, să fii sigur pe tine atunci când într-adevăr vrei ceva pentru că dacă cu adevărat vrei, poți!