Aglomerație

afluență

De ce? De ce să fac patul când seara târziu trebuie să mă bag sub pilota cea veșnic caldă care îmi încălzește atât trupul cât și sufletul care au fost răcite de ființele din jur? De ce trebuie să ajung la fix la orele de curs dacă și cu mine și fără mine ele or să se țină. Și chiar dacă aș fi prezentă, totuși n-aș fi. Pricepi?

De ce să merg la școală dacă pot studia acasă unde pot face ce vreau, când vreau. Să-mi fiu propria-mi elevă și profesorul milos. În loc de uniforma incomodă să-mi port pijamalele. În loc să învăț de dimineață, când sunt obosită după serile eterne pline de gânduri și vise și visuri, să învăț noaptea când imaginația pune stăpânire pe corpul și mintea mea, mai ales pe mâna dreaptă pe care o însuflețește și care nu-i mai da drumul stiloului pentru că idei infinite curg prin minte și se revarsă sub aspect de cerneală pe hârtia albă. Să studiez ce îmi place, ce îmi stârnește interesul, ce mă face să mă întreb „ de ce?". De ce?

De ce mediul înconjurător i-a determinat pe oameni să nu mai fie oameni? Puteau ei oare să fie diferiți? De fapt cred că întrebarea potrivită era: „ Puteam, noi, să rămânem oameni în continuare?". Atâta ură și invidie între noi, oamenii. Poate că ne numim oameni, dar nu suntem. Nu mai putem înțelege ce e iubirea necondiționată și nu mai putem aprecia gesturile mici dar cu impact emoțional, care ne străpungeau odinioară sufletele. Sau poate că suntem oameni...diferiți! Suntem o specie mai avansată care se clădește pe neîncredere și nesiguranță care mereu așteaptă ceva la schimb. Suntem ceva, ce-i cert, dar ființele care apreciau cândva o vorbă dulce și care aveau grijă de sănătatea minții nu mai suntem în schimb tot indivizi, denumiți științific oameni, care trăiesc cu impresia că evoluează.

De ce a-ți da cu părerea devine a judeca fără a cunoaște? De ce dăm vina pe alții? De ce suntem slabi când nu putem să ne recunoaștem propriile greșeli ceea ce duce la a nu învăța nimic din ele? Greșelile te fac om, te fac să devii tu. Toți greșim mai devreme sau mai târziu, o dată pe săptămână, în fiecare moment, poate chiar acum când citești aceste rânduri greșești involuntar. Important e să-ți conștientizezi greșelile. Să înveți ceva din ele. Și apoi să fii mândru că ai greșit. Poate că nu ai observat dar am greșit și eu. Așa sunt oamenii, greșesc.

De ce nu putem înțelege că suntem dependenții unii de ceilalți?