Eyes - Un joc horror,devenit realitate

***

"Fugi! Fugi cat te tin picioarele! Fugi si nu te uita in urma!" imi ziceam ingrozit, gafaind de la alergat. E acolo. Este in spatele meu. Ma urmareste, cu dorinta criminala de a ma devora. Ii aud gemetele si simt fiori reci cuprinzandu-mi tot corpul, pana si sangele. Lanterna lumineaza slab calea mea spre un loc sigur, si o simt din ce in ce mai aproape de mine.

- Rahat! strig scurt.

Lanterna incepe sa cedeze. Este semi-intuneric acum. Nu mai stiu pe unde sa o iau, dar gemetele s-au domolit, linistindu-ma putin. Reusesc sa ajung intr-o camera cu diverse usi albe, dar lanterna a cedat.

"La dracu' cu asta!". Sunt inca speriat de Moarte si inima sta sa-mi explodeze in piept. Incercand sa readuc lanterna la viata ma tot uit ingrozit in stanga si in dreapta. Am decis sa aleg o usa la intamplare. Pana la urma nu am de ales. Repezindu-ma spre ea o deschid cu usurinta, pasind inauntru. O inchid rapid in urma mea; un geamat domolit imi provoaca iar acel sentiment ingrozitor.

"E prea mult. Mult prea mult!!!". Incerc sa conturez ce este in fata mea; o alta usa. O deschid si intru inauntru, sigur pe mine. Este lumina datorita unor lumanari mari, agatate ici-colo pe perete.

"Slava Domnului! Multumesc Doamne-Dumnezeule!". Rasufland usurat ma duc mai aproape de lumanarea din mijlocul camerei, care arde linistit. In jurul ei se afla trei saculeti maronii; din curiozitate ma apropii de ei.

"La naiba, nu acum...".

Simt cum imi ingheata sangele in vene cand toate tortele se sting una dupa alta, iar gemetele reincep sa se auda slab. Un ras malefic, soptit, imi navalea urechile.

- Nu, nu, nu... soptesc speriat, vrand sa iau lumanarea in mana, singura sursa de lumina.

Simt cum rasetul imi sufla pe ceafa si iau lumanarea. Doi ochi rosii apar brusc in fata mea, iar flacarea lumineaza zambetul ca de rechin.

E aici...

***