Afraid TO Love ~ H.S ~ {F.F}

5.NUUUU!

-Ashley ce se intampla?! Unde esti ? E 2 dimineata !!
-Ce faci?? Tarfa proasta,nici macar nu stii ce ai facut! O s-o patesti pentru asta! o voce de barbat se auzea,dupa tipetele lui Ashley si apoi apelul se inchide.
Eram confuza,panicata si nu stiam ce sa fac! Ce se intampla cu Ashley? Ce a patit? Ce fac? Ce pot sa fac? Cum adica ce pot sa fac? Trebuie sa sun la politie!! Trebuie sa il sun pe tata! Ma indrept spre pat,unde am aruncat telefonul speriata,dar nu apuc sa il sun pe tata ca ma suna Ashley din nou,sau cel putin sper sa fie Ash.
-Ashley,tu esti??
-Mai incerca o data.
-Tu cine naibii esti?
-Cosmarul prietenei tale focoase!
-Poftim??! Daca te mai atingi de un singur fir de al ei,te bag in pamant de viu!!
-Da,sunt sigur de asta. Uite pustoaico,am mai auzit amenintari nefondate si niciodata nu mi-a fost frica. Nu am chef sa te aud cum incepi sa plangi implorandu-ma sa ii dau drumul prietenei tale asa ca o sa iti spun direct! Sa nu suni la politie,altfel tipetele pe care le-ai auzit mai devreme vor fi nimic pe langa cele ce vor urma. Si iti promit ca daca suni la politie,tu vei fi de fața cand o voi omorî cu mana mea si tu vei fi urmatoarea. spune asta si inchide.
Pot sa spun ca tipul stie sa faca amenintari pentru ca mi-a inghetat sangele in vene. Si acum ce mai fac? Am in minte sa il sun pe el,dar nu am de gand sa fac asta. Adica pe bune acum! De ce m-ar ajuta? Si mai important cum ar putea? Gata stiu! Stiu ce am de facut.

FLASHBACK
*Perspectiva lui Ashley*

Sunt in masina cu vecinul Lydiei si pot spune deja ca e un tip foarte dragut! Il cheama Dylan, are ochi caprui si are o sora mai mica.
-Deci pana la urma unde mergem?
-Vei vedea! Stai linistita nu vreau sa te rapesc,vreau doar sa fac lucrurile mai interesante.
-Okay.
-Mai povesteste-mi despre tine.
-Pai nu e nimic special de spus despre mine,sunt doar o fata care merge la liceu si vrea sa scape cat mai repede de stresul asta.
-Haide,sigur trebuie sa fie ceva mai interesant. Daca ai putea face ce vrei,ce ai face?
-Orice?
-Orice!
-Pfff... Poate o sa ma crezi nebuna,dar mereu am fost pasionata de masini.. Mereu am vrut sa particip la o cursa,dar parintii mei imi stiau pasiunea de mica si au avut grija sa ii indeparteze pe toti cei care puteau sa ma aduca in lumea nebuna a curselor ilegale.
Dintr-o data Dylan si-a schimbat fata...Acum 5 secunde zambea si era plin de viata si acum se uita in gol..sper ca nu am spus ceva gresit.
-Hei,esti bine? Am spus ceva gresit?
-Ce? Nu...doar ca ma gandeam,stii parintii tai tin mult la tine din moment ce au facut atatea sa te tina departe de aceea lume nebuna. Si pe bune dreptate,e foarte periculos si nu ai vrea sa patesti ceva.
-Da,stiu...
-Hei,nu te intrista! Cum ar fi daca am merge impreuna sa ne dam cu karturi? Asta daca o sa mai vrei sa iesi cu mine.
Spune asta si il vad cum incepe sa roseasca. Am inceput si eu sa rad,dar nu era rasul meu...el nu intelege! Am mai fost de o mie de ori la karturi si nu se compara. Nimeni nu intelege.

Peste 10 minute am ajuns. Dar unde am ajuns? Ei bine am ajuns intr-un parc superb pe care nu l-am mai vazut,nici macar nu stiu cum se cheama,dar e frumos. Sunt atat de multe flori frumoase aici,copacii foarte inalti si iti dau senzatia ca esti intr-o padure,e chiar si un lac in mijloc cu lebede. Cum se face ca nu am mai venit in parcul asta?

Incepe sa se intunece,pana acum am stat cu Dylan pe o patura si am mancat toate dulciurile posibile. A fost dragut ca s-a gandit sa facem un picnic.
-Vrei sa ne plimbam?
-Sigur! spun bucuroasa pentru ca stiam ca daca mai stateam mult pe jos nu cred ca m-as mai fi ridicat.

Am luat patura de pe jos , am scuturat-o,am impaturit-o si am bagat-o intr-o punga.

-Stii acum ar cam fi randul tau sa imi povestesti despre tine.
-Pai nu e nimic special de spus despre mine,sunt doar un baiat care merge la liceu si vrea sa scape cat mai repede de stresul asta.
-Nu ține,hai povesteste-mi.
-Cu ce sa incep? Mama nu a fost niciodata alaturi de mine,m-a abandonat la nastere si am trait cu tata pana acum 4 ani cand am decis sa locuiesc cu niste prieteni. Nu era vorba ca nu ma mai intelegeam cu tata sau ca el nu ma mai voia,dar eram un copil mai prostut pe vremea aia care avea in cap numai petreceri si distractii. Asta pana cand m-am trezit intr-o dimineata cu o femeie la usa care pretindea ca e mama. La inceput nu am vrut sa o ascult,nici macar sa o privesc in ochi,dar a fost ceva ce mi-a atras atentia. Ceva ce mi-a soptit,nici macar nu avea curaj sa imi spuna cu voce tare... Mi-a spus ca am o sora. Asa ca am decis sa merg cu ea pana la o cafenea si sa stam de vorba. Mi-a povestit ca dupa ce m-a abandonat pe mine si pe tata,a trait langa multi barbati insa numai pe unul l-a iubit...cel cu care a facut-o pe sora mea. Acesta nu o iubea,insa statea cu ea pentru ca platea facturile. Cand a aflat ca o s-o aiba pe sora mea nu stia ce sa faca,mi-a marturisit ca pe ea voia sa o pastreze,dar nu a lasat-o tipul acela si ca sa nu il piarda au facut un compromis. Ca atunci cand se naste aceasta sa vorbeasca cu mine si sa o iau eu.. Eram devastat,nu mai stiam ce sa zic,ce sa fac,cum sa reactionez,dar m-am gandit la ea,la sora mea. Cum ar fi trait daca ramanea langa acel om? Probabil ar fi fost batuta si ar fi avut un viitor de nimic asa ca am acceptat. Am acceptat sa o iau,dar am vrut sa ma fac inteles ca fac asta pentru surioara mea,nu pentru ea si i-am cerut sa nu mai dea ochii cu noi niciodata. Stiu ca am fost egoist,dar stiam ca ii va fi mai bine. De atunci am renuntat sa mai stau cu prietenii mei pentru ca un copil de cateva luni nu ar fi putut rezista cu petrecerile din fiecare seara de acolo. M-am mutat inapoi la tatal meu care nu a avut nicio problema sa locuiasca si Hope cu noi,ba chiar era fericit ca m-a adus inapoi la el. Dupa cateva luni tata a plecat in alta tara in nu stiu ce spital renumit si am ramas doar eu si Hope. In prezent mai are putin si face 4 anisori si imi cere sa ii cumpar un unicorn cadou.

Wow....am ramas uimita! Prin cate a trecut si totusi e cu zambetul pe buze. Nu pare sa il deranjeze ca mama lui nu este cu el,dar tata m-a invatat ca aparentele insala. Desi a trait cu un singur parinte si o perioada din viata lui si singur, el este tot cu picioarele pe pamant.
-Sunt impresionata! Ai trecut prin atatea si totusi ai ramas langa surioara ta. Ai avut o viata plina de suișuru si coborașuri.
-Stiu,dar a meritat. Acum pot sa spun cat de sincer pot ca sunt foarte fericit.
-Dylan?! tip la el.
-Cee!?
-Hope cu cine a ramas?!
-Doamne m-ai speriat. A ramas cu un prieten de al meu. Stai linistita,probabil doarme la ora asta.
-Stai cat e ceasul?!
-Aproape 11 noaptea,cat de repede a trecut timpul.
-Stiu.
-Haide,e timpul sa te duc acasa. Nu vreau sa ma ia tatal tau la bataie.
-Oh nu ar face asta,tata e prea ocupat ca sa stea sa ma verifice.
-Totusi nu vreau sa il pun la incercare.
-Okay.