I'll carry you (Union J/George Shelley FanFiction)

Capitolul 3

Am asteptat cateva clipe inainte ca usa localului sa fie deschisa, dupa care am pasit inauntru, usor ezitant, fiind acompaniata mai apoi de... stai, cum il cheama?

- Ahh, apropo! Eu sunt George si am uitat sa ma prezint! a chicotit, parca citindu-mi gandurile, in timp ce a inchis neglijent usa cu piciorul, intorcand semnul pe care scria mare 'Deschis'.

- Kayla. I-am raspuns razand.

- Okay, alege o masa si stai jos. Ma intorc intr-o secunda! mi-a zambit, inainte de a disparea dupa o usa, care am presupus ca ducea in camera angajatilor.

M-am indreptat absenta spre o masa oarecare, prea ocupata fiind cu studierea locului in sine. Era o incapere nu foarte mare, eventual erau in jur de 8 mese si tejgheaua. Era totusi foarte modest aranjata, cu toate ca nu ducea lipsa de nimic. Ici-colo trona cate un ornament floral care era in ton cu restul 'decoratiunilor', iar atmosfera care domnea era una relaxata, impacata poate.

Pe scurt, era frumos.

Am inceput sa ma intreb de ce nu am fost aici inainte. Era la 5 minute departare de casa mea, si totusi, habar nu aveam de existenta sa pana ieri.

Gandurile mi-au fost intrerupte de un zgomot infundat, dar puternic, venind din camera in care intrase George mai devreme. Am privit curioasa in acea directie, deliberand daca ar fi trebuit sa merg pana acolo sa vad daca totul e in regula sau daca pur si simplu era mai sanatos sa raman aici.

Pentru a doua oara s-a auzit acelasi suntet.

Oah, e pus pe demolari? m-am gandit, ridicandu-ma de la masa, hotarata sa aflu ce se intampla. Dar chiar inainte sa ajung la usa, aceasta s-a deschis, iar George si-a facut aparitia cu doua cani mari de cafea cu lapte si frisca in mana.

- Ce s-a intamplat? S-a auzit un zgomot puternic venind de acolo acum putin timp... l-am privit suspicios.

- Ce zgomot puternic? Habar n-am despre ce vorbesti! a ridicat din umeri, mintind in mod evident. Mi-am deschis gura gata sa protestez, dar n-am apucat sa mai zic nimic, George luandu-mi-o inainte. Hai sa ne asezam! a spus, gesticuland spre masa pe care o alesesem nu cu mult timp in urma.

Odata ajunsi la destinatie, a asezat cu grija cele doua cani pe masa, mai apoi lasandu-se sa cada pe scaun. Eram pe punctul de a-i urma exemplul, cand deodata ochii mi s-au oprit asupra parului lui. N-am putut sa nu observ ceva ciudat la el. Stai putin! Partea din spate era cumva... alba?? Mi-am mijit ochii pentru a privi mai atent, inainte de a pufni in ras. In cateva clipe, rasul a devenit de nestapanit.

L-am vazut pe George privindu-ma ca pe o nebuna, dar nu ma puteam opri. Simteam lacrimile formandu-mi-se usor in ochi vazandu-i expresia confuza si mi-am adunat toate fortele in incercarea de a ma opri pentru o secunda. Am luat niste guri mari de aer, inainte de a-i spune:

-George.. tu.. tu ori ai par alb... ori.. ori ai prins panze de paianjen! l-am urmarit schimbandu-si expresia, ochii crescandu-i cat doua cepe in timp ce mana i-a ajuns instant la locul cu pricina. O figura disperata si-a facut aparitia pe fata sa inainte de a-si scutura vioi capul, tot acel praf ridicandu-se sub forma de norisori in jurul sau. Intreaga scena a reusit doar sa ma amuze mai tare!

L-am privit apoi cu subinteles, asteptand explicatia.

- Bine, bine, ai castigat! a spus fara speranta, privind in jos, incercand astfel sa ascunda roseata ce a pus stapanire pe obrajii lui. Pregateam frisca pentru cafea, cand din gresala am dat peste o cutie. Acela a fost sunetul pe care l-ai auzit.. m-a privit, oprindu-se pentru o secunda. Am dat aprobator din cap, incurajandu-l sa continue. Nu mi-am dat seama ce era in ea, asa ca am deschis-o si, ei bine.. erau pliculetele pentru ciocolata calda. Bineinteles, s-au facut zob, ceea ce a dus la...