- Dar mama, întunericul e mai plăcut. am spus, trăgand cu putere perdelele crem în geam . Lumina care încă mai invada încăperea mă nemulţumea .
- Lumina e bună, scumpo , ne ajută să vedem lucrurile cu claritate . spuse mama , privindu-mă cu ochii ei cicolatii situaţi perfect pe chipu-i mult prea palid.
Am dat din cap , dând la o parte câteva şuviţe care cădeau nărăvaşe peste faţa mea .
- Dar şi întunericul ne ajută .Fără întuneric nu am mai vedea stelele şi luna . Nu l-aş mai zări pe tata strălucind .am rostit , plecând grăbită spre fereastră.
Mama se îndreptă spre uşă , suspinând . Ieşi , fugind, acoperindu-şi faţa cu mâinile .
- Nu mai pot ... spuse , trântind uşa camerei .
M-am aşezat pe pat , privindu-mi camera curată . O făcusem pe mama să plângă . O dezamăgisem şi îmi încălcasem promisiunea de a nu mai vorbi despre tata în prezenţa ei . Sunt un copil groznic .
- Dacă tata ar fi fost aici , mama ar fi fost mai puternica . El străluceşte printre stele , în întuneric . Bunica mi-a spus şi bunica nu minte niciodată .am rostit , dorindu-mi ca Mark să mă audă .
O umbră se plimbă prin încăperea slab luminată .
- Să nu mă părăseşti şi tu ! i-am spus prietenului meu negru . Nu-i puteam zări un zâmbet , vreo aprobare . Îi auzeam doar vocea blândă şi îi vedeam ţinuta neagră , atât . Restul spune că se întâmplă doar în capul meu . El e cel mai bun prieten al meu , alături de tata , desigur .
Mark, o umbră mişcătoare .
YOU ARE READING
Dark Paradise.
Short Story❝my demons won't leave me alone. ❞ Hope . O mică făptură în vârstă de 8 ani . Moartea tatălui ei îi provoacă un şoc puternic. Nu vrea să accepte deşi ştie că el nu îi va mai zâmbi vreodată , că nu îi va mai vorbi , că nu îi va mai oferi îmbrăţişări...
