Dark Paradise.

4 .

-Fă-o ! urlă cu nervozitate, Mark .

Vântul rece de toamnă îmi alunga şuviţele de păr ce cădeau peste faţa mea . Eram urcată de-asupra balconului , observând spctacolul pe care maşinile grăbite şi zgomotoase îl dădeau pe stradă . Mark nu-mi mai dădea pace . Era prezent peste tot , în gândurile şi coşmarurile mele . Mă îndeman să "zbor" , ca să fiu liberă şi să-i eliberez şi pe ceilalţi . Dar îmi era frică .

- Grăbeşte-te ! ţipă el , din nou , mutându-şi umbra întunecată asupra făpturii mele . Vocea lui mă făcea să tremur .

- Nu cred că pot să o fac . am rostit , cu frică , privind înspre el . Nu ştiam cum avea să reacţioneze .

- Nu crezi ?! Pe mama ta poţi să o răneşti , dar nu poţi să faci un lucru atât  de simplu ... Eşti bună de nimic ! Da, asta eşti . mă motivă el , ridicând tonul .

Câteva lacrimi se scurseră peste obrajii mei reci .

- Mark , de ce spui asta ? Eşti rău . am şoptit , sperând să nu mă audă .

- Nu , Hope , tu eşti cea rea aici , mă surprinse el , eu îţi vreau binele . Vreau să te duc într-un loc frumos . Hai , tu doar înaintează ! Fă doar un pas şi vei pluti ! Îţi va plăcea la nebunie ! spuse el , încurajator .

Am continuat să privesc speriată spre şoseaua aglomerată . Eram terifiată de acele maşini colorate .

- Mă va durea ? am rostit , încet .

- Nu te va durea . Îţi promit , te voi prinde ! spuse Mark . Voi fi acolo , pentru tine , cum am fost mereu . Acum , tu , vei zbura ! Mereu ţi-ai dorit să faci asta ! Haide !

I-am ascultat cuvintele care acum răsunau cu blândeţe în mintea mea , alungând pentru puţin timp teama pe care o resimţeam. Îmi doream să zbor , iar dacă Mark mi-a promis că mă va prinde , o voi face . Eu îl iubesc pe Mark . E singurul meu prieten .

M-am ridicat pe vârfuri , întinzându-mi mâinile în aer , imaginându-mi că sunt fluture pregătit  să se avânte asupra florilor abia înflorite . Aerul tomnatic , rece , se izbea cu blândeţe de corpul meu , fraged , îmbrăcat cu o rochiţă roşie elegantă , aleasă de mama . Îi vedeam chipul încă tânăr cum râde , alături de tatăl meu . Erau părinţii mei , îi iubeam , mereu i-am iubit  şi pentru ei aveam să zbor ...spre un loc Întunecat . Un Paradis .

Pregătită să cad printre copacii dezgoliţi de frunze ,  uşa de la balcon , întredeschisă se auzi deschizându-se scoţând un scârtâit anost . Mi-am întors uşor capul  am privit în direcţia ei . Chipul palid al mamei , era umed de lacrimile ce i se prelingeau în jos , pe obraji . Se năpusti spre mine , îmbraţişându-mi cu putere corpul , începând să plângă zgomotos . Mă dădu jos de pe bucata de ciment pe care stăteam , trăgându-mă departe de aceasta .

- Hope , ce cauţi aici ? Spune-mi că nu Mark te-a pus să te urci aici ... Vom pleca . Da , vom pleca . Ne mutăm de aici . În alt oraş . Cât mai curând . Mâine . rosti femeia cu rapiditate , printre suspinele dese .

L-am zărit pe Mark stând în spatele mamei şi sorbind scena .

- Eşti bună de nimic ! rosti el cu o voce dezamăgitoare , apoi dispăru .

Am tresărit , oftând lung . Câteva lacrimi s-au scurs şi pe obrajii mei .

Mama se puse în genunchi , putând fi astfel la înălţimea mea .

- Nu plânge , scumpo ! Vom pleca şi Mark te va lăsa  în pace , promit ! rosti ea , cu ochi blânzi .

I-am privit lacrimile cu compasiune . Lacrimi provocate de mine . Din nou .

Totul fusese un eşec , iar mama credea că Mark ne va lăsa în pace dacă ne vom muta . 

Ea nu ştie că el face parte din mine . Doar eu îl pot vedea . Doar pe mine mă poate distruge  .

Am surâs trist la această realitate crudă , întinzându-mi mâinile mici spre faţa mamei , ştergându-i cu grijă lacimile calde .

 Iartă-mă , aripile mele s-au rupt . Le voi reface .Promit . Voi zbura .