Dark Paradise.

3.

- Hope, fugi afară şi joacă-te cu ceilalţi copii ! ţipă mama din bucătărie .

Mi-am ridicat cărţile primite în secret de la bunica, şi le-am băgat cu grija sub pat . Am mers spre bucătărie . 

- Nu, mulţumesc ! Voi rămâne în casă. am rostit , zâmbindu-i mamei, care presără nişte sare peste legumele verzi din oală .

Se întoarse spre mine şi oftă.

- De ce nu vrei să te joci niciodată cu copii vecinilor ? Sunt sigură că sunt nişte copii minunaţi şi prietenoşi. Ţi-ar prinde bine nişte prieteni . spuse ea , urmărindu-mă cu privirea ei blândă şi protectoare.

- Sunt gălăgioşi. Ştii, liniștea este mai bună.În liniște poţi desluşi sunetele pe care gălăgia le ascunde .Şi oricum am prieteni .am spus , zâmbind . 

Mama dădu dezamăgită din cap . 

- Ce prieteni ai?Ai spus că nu ţi-ai făcut prieteni la şcoală...

- Mark e prietenul meu, chiar dacă de multe ori este rău cu mine. Eu tot îl iubesc. am răspuns .

Din ochii ei erau pregătite să curgă nişte lacrimi .

- Din nou e vorba despre Mark .El nu există. Este doar prietenul tău imaginar. îmi explică ea .

Am dat hotărâtă din cap .

- Nu e imaginar .Eu îl văd şi îl aud. am rostit cu încăpăţânare .

Ochii mamei plini de lacrimi , se închiseră cu răceală .

- Du-te în camera ta, Hope . spuse cu un glas stins .

Mi-am plecat capul şi am plecat supărată spre camera mea. Ceea ce făcusem era îngrozitor, teribil, de neiertat . O făcusem pe mama să sufere şi era doar vina mea.Nu eram bună de nimic .

Am deschis uşor uşa uitandu-mă în urmă. Mama se aşeză la masă şi începu să plângă zgomotos , amar, privind spre tavan şi rostind "De ce m-ai lăsat singură?", printre suspine. Vorbea cu tati, dar tati nu-i răspundea. De ce nu-i răspundea? Era supărat pe noi? Nici cu mine nu vrea să vorbească.Eu provocasem asta.Mă simteam teribil.

M-am avântat spre patul rece şi m-am băgat sub aşternuturile proaspete, începând să plâng. Eu aici și mama în bucătărie.

Un râset ascuţit umplu dintr-o dată încăperea .

- Eşti groaznică. rosti vocea , mult prea familiară .

Cuvintele lui mă făceau să mă simt şi mai rău şi mai vinovată .

- Îmi pare rău. Nu am vrut să o rănesc.am spus, cu o voce care tremura în încăperea goală .

Dintr-o dată o umbră de întuneric se aşeză pe patul meu, privind spre mine cu niste ochi care sclipeau. Era Mark .

- În curând nu vei fi decât o simplă amintire .Te voi lua din locul ăsta infect şi te voi duce undeva departe . Îţi va plăcea .spuse el .

- Unde ?am întrebat eu , confuză .

- Într-un Paradis Întunecat. spuse el, ridicându-se de pe pat şi îndreptându-se spre fereastră .

- Dar nu aş vrea să o părăsesc pe mama .E singură şi tristă .Nu mai are pe nimeni şi bunica nu o sprijină, nu o iubeşte . am rostit.

- Eşti o povară pentru ea .Nu vezi ?Nu îi aduci zâmbete pe buze .O faci să plângă . Eşti un copil îngrozitor, ești un copil rău Hope.Ştii prea bine că am dreptate . Fără tine îi va fi mult mai bine . rosti el , rece.

Lacrimile curgeau neîncetat peste obrajii mei. Cuvintele lui răsunau la nesfârşit  în capul meu , asemenea unui ecou. Eram un monstru care este incapabil să facă bine. Lacrimile vărsate de mama susţineau cu tărie asta .

- Îmi pare rău . am spus , suspinând .

- Nu rezolvi nimic prin asta . Atunci când nu vei mai fi, totul va fi mai bine. spuse el  , sec.

- Adică voi muri ? am întrebat , speriată .

- Da , despre asta este vorba .Aşa cu toţii vor fi fericiţi . răspunse , el .

- Dar şi tata a murit şi fără el, totul e mai groaznic, mai urât,  mai trist . Nu suntem fericiţi . Eu nu sunt, nu voi fi .  am spus .

Umbra se aţinti cu viteză spre patul meu , făcându-mi inima să-mi bata cu putere .

- Tatăl tău a fost bun, tu eşti un monstru . a spus cu răutate, simţindu-i răceala câzandu-mi peste chip .

Am început să plâng , suspinând uşor .

- Acum culcă-te şi roagă-te să nu te mai trezeşti în dimineaţă.continuă vocea , care la scurt timp dispăru .

Mark îmi vroia binele . Mereu mi l-a vrut. Eu le vreau binele celorlalţi. Sper ca Mark să nu se înşele . Am început şi eu să cred că asta e calea.

Moartea poate va aduce liniştea de care avem nevoie cu toţii , aşa că mă voi ruga pentru ea . Poate va veni mai repde .

Îndură-te de acest monstru trist şi ia-l cu tine !