Capitolul 1

20 2 0
                                    


    Deschid ochii si raman fixata cu privirea spre telefonul care suna. Vreau sa intind mana sa raspund dar probabil este mama si o pot suna cand ma ridic. Este o alta zi de weekend in care probabil voi face putina curatenie in camera apoi voi citi.. sau ma voi uita la un film. 

   Neinteresandu-ma de lumea exterioara reusesc intr-un final sa ma ridic din pat , imi iau telefonul vazand ca apelul este de la mama si ma intrept spre bucatarie. Imi pun niste cereale in castron in timp ce o apelez pe mama. Ma asez pe un scaun cand ea imi da niste sarcini de indeplinit, iar cand sa imi pun lapte in castron cel mai teribil lucru mi se intampla. Nu mai este lapte. Dar acum serios... Ce rost are sa mai pui bidonul in frigider daca e gol? Pff. 

  Insfac doi biscuiti si ma intorc in camera unde ma cuibaresc in pat. Incep sa ma gandesc la cat de plictisitoare este viata mea si imi doresc sa apara ceva mult mai palpitant in ea. 

    Dupa cateva ore in care am zabovit si am citit cam jumatate de ora din romanul meu preferat, Chimie perfecta, o aud pe mama strigandu-ma. 

-Alina! Am venit. 

   Firar.. nu am facut nicio sarcina data de ea. Cobor scarile facandu-mi un discurs in minte care sper sa o faca pe mama sa ma ierte. 

- Buna, mama. Aa.. nu am apucat sa fac nimic din ce mi-ai zis..

- Te simti bine? Nu arati prea bine.

- Da.. din cauza asta nu am reusit..

    Mama ma trimite in camera in timp ce ea imi face un ceai. Mereu este foarte protectoare . 


  Mai spre seara imi fac un dus si decid sa ma bag la somn dar un mesaj de la un bun prieten, Andrei, ma trezeste: " L-ai mai bagat in seama pana la urma?" . 

 Citesc mesajul si-mi doresc din ce in ce mai mult sa il strang de gat. Nici macar nu am zis ca vreau sa il bag in seama. Sau de ce as face-o? .. 



 Cu cateva zile in urma ma trezesc prea tarziu si intarzii 10 minute la scoala. Intrand grabita in clasa cu speranta ca profesorul nu a ajuns inca, il vad pe Vlad stand pe scaunul meu si vorbind cu 2 colege din spate. Ce cauta el aici? Nu are ora sau.. De ce scaunul meu? Pff. Ma indrept spre locul meu iar cand ma vede se ridica. 

- Scuza-ma,pisi, ca ti-am incalzit locul. 

   Imi intorc privirea spre el , iar ochii mei raman parca hipnotizati de ai lui. 

- Nu-i nimic.

 Il vad cum renunta la conversatia cu cele 2 fete si pare brusc interesat de mine. 

- Si.. Cum te cheama? spune asta cu un zambet larg pe fata. 

- Alina.. 

  Contactul vizual inca nu este intrerupt. Mi se pare ca vorbim mai mult prin privire decat vocal dar nu prea ma deranjeaza.. cred. 

- Eu sunt Vlad.. am clasa langa voi..

- Da.. stiu. 

- Te-ai interesat de mine? si brusc chipul lui pare mai senin.

- Te vad in fiecare pauza venind de la fumat .

- Dar de unde stii ca fumez? Ies doar sa iau aer proaspat.

- Da.. aer proaspat din filtrul tigarii. Cunosc. 

- Ok, ok. Fumez.. 

- Nu era nevoie sa ma aprobi. 

AdolescențaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum