Hide Away ✓

34.

- Îmi place tatuajul tău! îi strig ca să mă audă.

Se întoarce brusc, puțin speriat de apariția mea. Are buzele despărțite, respirând greu și rapid, ochii săi îmi trasează trupul ca și pentru a fi sigur că sunt eu. Picuri de transpirație i se preling pe obraz, pe brațe și pe porțiunea pieptului descoperită.

- Ce cauți aici? tună nervos.

- Îmi place cum joci.

- Vreau să spun, de ce ai venit după mine? Nu trebuia să fii cu Key? spune și se întoarce la bătutul mingii.

Asta a durut!

- Cred că am dreptul la explicații. mă aproprii de el încet.

- Cred că nu. Ar fi mai bine să pleci. Nu e un loc pentru fete.

Poftim? Te crezi mare si tare, arătosule? Îți arăt eu!

Alerg până la el și-i fur mingea când nu se uită. Deschide ochii mari, fiind surprins și dă să-mi ia mingea. Fug cu ea, bătând-o în podea, trecând pe lângă el. Îl fentez.

- Daiane, dă-mi mingea! spune mai mult răzând. N-am timp de jocuri.

- Și ce faci tu cum se numește? îi zâmbesc ștrengăresc.

Fac o piruetă și când vreau să arunc la coș, mă prinde, strângându-mă la piept. Mă ține în brațe, iar eu încerc să mă zbat. Dar nu pot să scap, e prea puternic.

- Lasă-mă!

Mingea de baschet stă între noi, dar el o ia cu mâna și o aruncă prin sală. Mă ridică până la fața lui, strângând de talia mea. Scot un țipăt și mă zbat cu picioarele din strânsoare.

- Ce s-a întâmplat? Îmbrățișările mele nu-ți plac?

Le ador!

- Trebuie să vorbim și nu putem așa, Andrew!

- Vorbește!

Îmi las privirea în jos, relaxându-mă în brațele sale și calmându-mi cât de cât bătăile inimii.

- Nu e nimic între mine și Key. Îmi e doar un bun prieten, atât.

Simt podeaua sub picioarele mele și sunt îndepărtată din brațele sale, dar păstrând aceeași distanță nulă.

- Teneșii tăi s-au făcut dintr-o dată mai atrăgători de privit decât mine?

- Măcar ei nu sunt niște aroganți care mă părăsesc. șoptesc ușor.

- Nici n-o s-o mai fac.

Îmi ridică bărbia și își așază delicat buzele sale peste ale mele. Tresar speriată, dar el mă ia în brațe ușor și continuă să-mi maseze buzele cu săruturi dulci. Închid ochii, condusă de fluturașii mei din stomac și-mi duc mâinile spre părul său ușor cârlionțat.

Visez oare? Andrew chiar mă sărută, noi ne sărutăm. Buzele sale sunt atât de catifelate și aromate încât nu m-aș mai despărți de ele. Așa se simte când iubești pe cineva, când te simți iubit?

- An...

- Shh, nu spune nimic. Am alergat ca un nebun după tine din clipa în care te-am văzut, dar erai prea ocupată ca să observi. Sunt un ratat că am devenit gelos fără să-mi dau seama.

Mă lasă jos din îmbrățișare, acum ajungându-i până la umăr. Îmi proptesc capul de pieptul său, ascunzându-mi fața în tricou.

- Mulțumesc! Mulțumesc că nu m-ai abandonat și te-ai întors după mine, chiar dacă eu am fost prea fraieră să recunosc că... te plac.