Hide Away ✓

35. Final

Au trecut câteva luni bune de la acea întâmplare din sala de sport și pot spune că nu a fost doar atât. Să fii fost destinul ce ne juca feste sau doar un mic ajutor de acolo de Sus, nu știu, dar cert e că am făcut amândoi o alegere bună.

- Dacă Andrew înscrie în acest minut, o să câștigăm meciul și se vor duce la Naționale. îmi țipă Ami în ureche bucuroasă ca să se facă auzită în sala gălăgioasă.

Băieții aleargă în toate părțile, păsând mingea de la unul la altul, trecând pe lângă adversari și... Andrew aruncă mingea! Se învârte în aer și intră în coș. Aruncare de 3 puncte. E incredibil, ca de fiecare dată!

Mulțimea sare în picioare și Ami mă trage în centrul echipei. Andrew mă vede cu un zâmbet imens pe chip, mă prinde în brațe și mă strânge puternic.

- Am reușit! țipă cu bucurie.

Îmi dă drumul și-mi oferă un sărut flămând. Limba sa se joacă cu a mea, frământându-mi buzele în același timp. Aceeași fluturași ca de fiecare dată își fac apariția.

- Felicitări, căpitane!

- Mulțumesc, pitico!

Asta pentru că n-am mai crescut. Hmpf!

Îmi prinde mâna dreaptă în a sa și mă trage să facem o poză cu toată echipa. O văd pe Ami îmbrățișându-l drăgăstos pe Key.

După ce Key a înțeles că nu putem fi împreună, inima mea deja bătea numai pentru Andrew, a invitat-o pe Ami să iasă în oraș. Prietena mea era prea timidă ca să îi spună că de fapt îl place foarte mult, până eu și cu Andrew am reușit să îi apropriem cât de mult posibil.

Mă așez lângă Ami și o îi ofer o îmbrățișare.

- Zâmbiți, campionilor!

Chiar suntem niște campioni, așa vom rămâne peste ani și ani.

Când să apese fotograful pe butonul aparatului, Andrew m-a ridicat în brațe în stil mireasă și și-a zdobit buzele catifelate de ale mele, împărțind încă un sărut răscolitor.

Liceul s-a dovedit a fi, până la urmă... foarte interesant.

SFÂRȘIT

Am mai terminat o carte, Yeii😋👍 mă bucur enorm de mult că ați citit-o și sper că v-a plăcut. Vă mulțumesc frumos că nu ați abandonat-o nici pe ea și nici pe mine.😊😘😘😘