Începusem sa povestim, când pe usa cafenelei intra David. Se indrepta spre masa celor doi si ii spuse lui Rose.
- Hei surioara. Hai acasa!
- Mai stai Putin. Du-te si plimbate si tu Putin.
- Nu. Tata a zis sa vii acum acasa.
- Of. Ok.. Andrew... Ne vedem la scoalã.
- Ok.. Pa Rose.
-Pa Andrew.
* Perspectiva lui Rose*
Ies din cafenea uitandu-ma in urma la Andrew. Nu inteleg ce cauta David aici. Dar... Voi afla.
- Tu ce cauti aici?
- M-a trimis tata. Cum te-a trimis si pe tine, asa m-a trimis si pe mine.
- Aha. Si... Unde vei sta?
- La tine. Normal!
- La mine? Of... Ok.
* Perspectiva lui David*
Nu imi vine sa cred. Sunt doar cateva ore de cand a ajuns aici... Si deja iese cu necunoscutii.. Pf...
-Rose? Cine era baiatul acela?
-Il cheama Andrew.
- Asta am inteles. Dar.... Ce cautai cu el?
- Pai.. M-a invitat in oras. Si nu l-am putut refuza.
- OK. Sa nu mai faci asta.
- Ce vrei sa spui? Ca de azi nu mai am voie sa ies cu nimeni?
- Nu chiar cu nimeni.. Doar cu mine.
- Pf.. David! E viata mea! Daca tata a avut incredere in mine... Lasa-ma in pace!
- Bine. Daca asta vrei. Oamenii sunt diferiti fata de noi. Dar tu nu ai inteles asta niciodata.
- Stii ce? Nu imi pasa.
In urmatoarea secunda, o vad cum pleaca nervoasa spre camera ei. Urasc certurile dintre noi. Mereu le-am urat. Dar... E mica ce-i drept. Nu stie ce se poate intampla. Dar... Daca vrea sa o traiasca pe propia piele ca sa poata intelege, atunci, o voi lasa sa vada singura. Si dupa... Va realiza singura odata ca am avut dreptate.
*Perspectiva lui Rose*
Pf... Nu il inteleg. Nu inteleg de ce se baga in viata mea. Mereu a facut asta. Mereu face pe fratele protectiv.. Dar, de fapt, nu E. Ma face sa sufar mai mult. Dar el nu realizeaza asta.
Imi aduc aminte cand ne jucam impreuna in casuta din spatele casei. Ce mici eram. Acum, ce-i drept, s-a cam maturizat. Si sincera, si eu.. O sa implinesc 18 ani in mai putin de 3 saptamani.
Cobor jos in bucatarie si trag cu ochiul spre living. David era acolo. Intins pe canapea. Cu telecomanda in mana. Un mic zambetul imi apare pe fata cand observ ca purta tricoul de la mine. Un tricou de culoare bleumaren cu o bufnita mare sau mai bine zis uriasa in mijlocul lui. Aceasta are niste ochi galbeni mari, care te privesc indelungat si care iti provoaca putini fiori.
-Vad ca Inca ai tricoul! * strig din bucatarie*
-Da! Normal ca inca il mai am!
- Apropo... Scuze pentru faza de mai devreme. * spun intrand in living*
- Nu face nimic! Eu ar trebuii sa imi cer scuze. Eu am tipat la tine. Doar ca.... Nu vreau sa ti se intample ceva.
- Te inteleg. Hai ca eu ma duc la culcare. Maine am scoala.
- Me too... * spune si incepe sa rada*
- Bine bine. Noapte buna.
- Noapte buna, sis!
Dupa ultimele cuvinte, intru in camera mea si in urmatoarea secunda ma trantesc in Pat. Iar dupa, simt cum mi se taie firul.
Heei... Iata ca am postat si capitolul asta. Ma scuzati ca nu am postat mai repede doar ca ramasesem in pana de idei + ca eram in renovari si nu mai aveam net. Inca odata vreau sa imi cer mii de scuze. Sper sa va placa capitolul. Astept parerile si criticile voastre. Va doresc o noapte frumoasa!
