Soul J.

     Capitolul 1:

                        Merg pe o strada pustie.Pare a fi noapte si nu aud nimic altceva decat pasii mei grabiti sa ajunga undeva.Dar unde?Nici eu nu-mi dau seama.

                E un vis,asta e!Deci nu am de ce sa ma ingrijorez,nimic nu e real si nu am ce sa patesc.Ciudat e ca pana acum as fi vrut sa ma trezesc,dar nu vreau,desi scenariul acestui vis se indreapta spre cosmar.

                         Cineva ma priveste de la capatul strazii,fug spre el,dar dispare ca si cum nici nu ar fi fost acolo.

                     -Nu! tip eu si ma trezesc in patul meu.

                              Sunt destul de infricosata,dar nu inteleg de ce.In camera mea se strecoara razele soarelui de dimineata.Imi scot telefonul de sub perna si ma uit sa vad cat este ceasul.11:03! Dormisem prea mult!

                          Ma dau grabita jos din pat,imi aranjez patura alba si dau o fuga la baie pentru toaleta de dimineata.Cand ajung inapoi deschid usile dulapului meu imens si-i inspectez continutul timp de un minut.Aleg un tricou alb si niste pantaloni scurti negri.Imi impaturesc camasa de noapte si-o arunc sub perna.Ma duc si trag perdelele lila de la geamuri.Afara totul pare perfect,vremea e insorita,dar pare sa fie si putin vant, asa ca deschid larg fereastra si i-au o gura de aer.

                    Bine, acum chiar trebuie sa ma ocup si de temele de vacanta.Mai sunt doar doua saptamani pana la prima zi de scoala si chiar trebuie sa ma grabesc daca nu vreau un patru din prima saptamana.Imi caut cartea de mate si ma apuc incet-slow motion-de exercitii,dar ma plictisesc dupa doar doua probleme rezolvate si inchid caietul.

                           Peste trei minute imi suna telefonul si ma grabesc sa raspund.

                    -Alo,ce faci mama?spun eu pe un ton vesel,desi sunt extrem de plictisita.

                   -Bine,Jane,te-am sunat sa vad ce faci,spune mama pe tonul ei de sper ca nu dormeai.

                   -Ei faceam niste teme,am zis eu.

                   -Ma bucur,uite ti-am trimis comanda pentru cartii,au spus ca le au pe toate in stoc.Hai, spor la teme, pa!

                 -Pa,mama!spun eu si inchid.

                         Sunt super fericita ca in sfarsit voi primi niste cartii noi.Imi intorc privirea spre rafturile pline cu cartii din camera mea.Dap nu mai am loc pentru inca zece carti,deci trebuie sa le schimb asezarea.De pe unul dintre rafturi imi atrag atentia cartile mele fantasty,o pasiune pe care o am de la unsprezece ani din cate imi amintesc.

                        Bine,e timpul sa ma prezint! Je suis Jane Archer,am saisprezece,sunt inebunita dupa franceza si carti-dupa cum va-ti dat deja seama-,dar si dupa animeuri,sport,petrecut timpul cu prietenii,desenat,seriale,etc.Altceva,locuiesc cu parintii in orasul Broken din Virginia,cele mai bune prietene ale mele sunt Nina si Dakota,am avut o singura relatie care sa terminat acum o luna-poveste lunga-,invat la liceul St. Margaret in clasa a zecea si pot spune ca la scoala mea nu duci lipsa de actiune,de la cei care se urca pe acoperis sau intra in pod pana la cei care arunca cu apa pe geam.Am parul negru si ochii albastri,pielea destul de alba-asa ca ma ard destul de usor.Ascult rock,iar culorile mele preferate sunt negrul,albul-stiu nonculori-si turcoazul.Garderoba mea este simpla si draguta.Sunt o persoana destul de directa cu prietenii,deci de asta iti zic atatea despre mine atat de repede,desi de cele mai multe ori sunt destul de timida,pe tot orgoliul din lume,nu vrei sa vezi cand imi iese tupeul la iveala!

                     Dar mai e o chestie destul de ciudata la mine,am o memorie perfecta de cand aveam paisprezece,dar pana atunci parca viata mea este o tabla pe care ai dat cu un burete uscat si scrisul se mai poate inca vedea,dar fara sa deslusesti anumite lucruri scrise acolo,in cazul meu evenimente.De exemplu,odata la cincisprezece eram la o cina cu niste prieteni ai parintilor mei,iar mama a adus vorba de un examen pe care l-am dat in clasa a patra si cum am luat zece.Chestia e ca eu am spus "Chiar asa am facut?",iar cei de la masa au inceput sa rada crezand ca facusem o gluma sau ca eram modesta,dar nu,eu chiar nu-mi aminteam si serios acum, sa nu-mi mintesc de un astfel de succes!Ai mei spun ca am avut un accident intr-o excursie unde m-am lovit la cap si ca amintirile mele sunt inca in ceata.

                         De cele mai multe ori sunt pesimista cu toate dramele lumii,dar optimista cu ce mi se intampla mie,asta pana incep sa gandesc,atunci pur si simplu constiinta se lupta cu restul mintii mele,iar eu pierd aproximativ o ora de dormit noaptea facand chestia asta,dar pur si simplu nu pot sa adorm,asa ca ascult muzica sau citesc si ma culc pe la doua noaptea,cel putin asta am facut in ultima perioada,sper sa imi dispara obiceiul in timpul scolii!Ca sa intelegeti mai bine ce va spun eu aici,sunt o persoana ganditoare,dar care stie sa se si distreze!

                             Oricum cel mai rau lucru la mine sunt visele,mereu imagini vagi,dar familiare si am impresia ca toate se leaga intre ele.Cam asta despre mine!

                             In timp ce imi repet biografia in minte,imi suna telefonul cu melodia Evanescence-Bring Me To Life(melodia asta chiar reuseste sa ma trezeasca din gandurile mele).Raspund si ....

            Sper sa va placa ce am scris pana acum si astept parerile voastre,sper sa am timp si inspiratie pentru ca aceasta poveste sa fie mare si interesanta!:)In poza este Jane:)