Fratele meu

119 12 6
                                    

   ...fratele meu Daniel ma saluta:

       -Neatza,J.!Ce mai faci?spune pe tonul lui lenes Daniel.

        Cateodata pot sa jur ca nu suntem frati,adica nu semanam.El este blond cu ochii albastri ca cerul in timp ce eu am parul negru si ochii de culoarea safirului,eu sunt o fire calma si linistita in timp ce el e destul de zgomotos si dificil.Are si parti bune,este super de treaba si ma i-a mereu cu el cand iese cu prietenii,daca poate,iar despre liceul meu,la care a fost si el inainte sa plece la facultate in Richmond,imi povesteste tot ce trebuie stiut despre el,de la care sunt cei mai cool profesori pana la unde se afla scara pe unde te poti urca pe acoperis,in plus intelege de ce i-au uneori note proaste,spre deosebire de parintii nostrii.

        -Neatza,D.!Prin casa,stau si lenevesc,in timp ce tema la mate ma asteapta sa-i rezolv problemele ca un psiholog.Tu?intreb eu.

       -Pai,ma gandeam ca mai este o saptamana pana la ziua ta de pe noua,ce zici de o excursie cu mine si prietenii mei?zise el,iar eu pot sa jur ca am inceput sa topai prin camera,ultima saptamana a fost extrem de plictisitoare si chiar aveam chef de niste distactie!

       -S-ar putea sa am niste probleme cu mama si tata,dar o excursie mica nu cred ca-i va supara!am spus eu optimista,adica serios acum,ce ar fi putut avea impotriva ai mei daca mergeam si eu cu Daniel intr-o excursie de cateva zile la munte?

           -De fapt,nu o sa fie atat de mica,stam o saptamana,spuse el nesigur-o problema care se poate rezolva daca termin temele mai repede si aveam si scuza pregatita ca-l vad pe fratele meu numai odata pe luna.

            -Cred ca e bine,unde mergem?am spus eu cu mai putin entuziasm.

             -In Franta,undeva la o cabana intr-o zona rulala,pe langa un oras care a fost o cetate!spuse el pe tonul lui de surpriza,iar mie imi pali de tot zambetul,ai nostri nu ma vor lasa in veci pana acolo,doar pentru ca urmeaza ziua mea si ca merg cu fratele meu!

            -Dar...dau eu sa spun, dar el ma intrerupe.

            -Mama si tata stiu deja si sunt de acord,la multi ani soeur!spuse el mandru de sine.

             Cat mi-as fi dorit sa fie in fata mea ca sa-l imbratisez si sa-i zic ca este cel mai bun frate.Cateodata chiar mie dor de el si mi-as dori sa treaca mai des pe acasa,dar la facultatea lui se asteapta destul de multe lucruri de la studenti si nu prea are timp sa vina sa-si viziteze familia,dar noi il intelegem perfect.Are douazeci de ani si pot spune ca este genul de baiat dupa care fetele sunt moarte,adica este are un comportament rebel-cand era la St. Margaret mereu dadea startul batailor cu apa si mereu scapa basma curata- si totusi are numai note mari.Eu il vad numai ca pe fratele meu mai mare,cel mai bun prieten al meu,care poate fi cateodata si enervant.

              -Te iubesc mult,Daniel!

             -Si eu pitic!zise incercand sa ma tachineze-da,am un metru saizeci si trei-,dar nu avea nicio sansa sa-mi strice bucuria.Sa-ti faci bagajele,vin duminica si plecam luni la trei!Mai vorbim acasa,bye!

              -Bye!spun eu si inchid.

                In urmatoarea ora am atacat dulapul si mi-am pus in bagaj tot ce aveam nevoie.In timp ce incercerc sa inchid valiza ma gandesc cum o sa fie calatoria,desi am calatorit mult prin tara,niciodata nu am fost cu avionul,deci inseamna ca voi experimenta o senzatie noua,super,chiar imi plac chestile noi si cele extreme!

                Ma uit cat e ceasul si deja s-a facut ora trei,am uitata sa-i dau lui Sushi,teckelul familiei de mancare,asa ca fug si-i pun niste crochete si cand ma intorc in camera zaresc pe jos o foaie,probabil a cazut de pe birou.Cand ma duc sa-o ridic de acolo,observ ca geamul este inchis,dar sunt sigura ca acum ceva timp era larg dechis sau poate am uitat ca l-am inchis,cine stie.

                  I-au foaia si pe ea scrie:

                                Cand  ingerii noptii si ingerul zilei se intalnesc,amitirile se retraiesc .....

                                                                                                                                                   Soul J.

                                  Totul in mine striga sa rup foaia,doar o parte a mintii mele nu ma lasa s-o fac,asa ca pun biletul intr-un buzunar al bagajului de mana pe care-l i-au in avion.Oare care este intelesul acelor cuvinte nu stiu,dar un lucru este sigur,foaia aceea nu a cazut de pe biroul meu si geamul nu s-a inchis singur.

         

Soul J.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum