Du-te, vino!

13. Ghinion

Nu există persoane ghinioniste, pur și simplu ele se află în momentul nepotrivit la timpul nepotrivit. Nu există decizii proaste, uneori trenul greșit te poate duce în gara bună!

* * *
Perspectiva Mayei

M-am trezit după câteva ore, cu gâtul bandajat și o mână în ghips. Singurul meu gând mi-a zburat la el, aș vrea să țip tare la cineva dar parcă nu reuşesc de durerea atroce din organism și din suflet. Nu pot mișca gâtul, rămân în acest coșmar pentru câteva minute dar pentru mine sunt secole. De ce nu vine nimeni să vorbească cu mine? Văd un buton de panică prins la mână mea lângă perfuzie și apăs pe el. Nu durează mult și aud pași în camera mea. Văd un doctor, mă salută şi îmi controlează ochii cu o lanternă mică.

- Dacă mă înțelegi domnișoară Smith, clipește o dată!

Clipesc și mă dor ochii înlăcrimați.

- Ați suferit un accident, dar din fericire nu e afectată șira spinării și nici leziuni cerebrale nu există. Va trebui să vă ținem încă o zi sub observație, însă am vești proaste pentru dumneavoastră când vă simțiți mai bine.

-Acum...zic răgușită și încet.

- Îmi pare rău pentru pierderea voastră. Nu s-a mai putut face nimic la venire aici, lovitura a fost destul de puternică și sarcina dumneavoastră era doar de opt săptămâni.

Nu am mai auzit ceea ce spunea acel medic, durerea era prea copleșitoare în acel moment. Cum? Cum am putut să nu îmi dau seama de acea sarcină, acum realizez cât de oarbă am fost și cum am putut pierde acel suflet ce creștea în mine. Cum s-a întâmplat asta?

-Vă las să vă odihniți, îmi zice doctorul și pleacă.

Am uitat de Marco, de ce mi se întâmplă toate mie ?

* * *
Perspectiva lui Marco

Nu aveam decât o contuzie ușoară, dar durerea mea era imensă. Mă simt vinovat de acel accident! Am pus în pericol viața ei și am pierdut ce era mai scump pe lumea asta, copilul nostru. Cum am putut să nu observ starea de ebrietate a acelui șofer, eram prea îndrăgostit în acel moment. A murit pe loc, impactul puternic a fost în fața limuzinei și nu s-a mai putut face nimic pentru el. Cum pot să dau ochii cu Maya, simt că o voi pierde pentru totdeauna și odată cu îngerașul nostru. Nu mi-a spus nimic despre această sarcină, ori știa dar din cauza lui Lauren a tăcut ori nici măcar nu avea habar. Dar trebuie să o văd măcar să îmi cer iertare, să îi fiu alături în această suferință. Eram prea fericiți, de ce se întâmplă mereu numai probleme în jurul meu? Când va veni ziua să fiu fericit alături de Maya fără să intervină ceva între noi? O iubesc nespus de mult, dar mereu o fac să sufere și încep să cred că îi este mai bine fără mine în viața ei. Aduc numai probleme pe capul ei, nu are nevoie de un bărbat ca mine în viața ei. Mă doare enorm, simt că mor dar viața ei e mult mai liniștită așa și poate alături de cineva care să o protejeze. Până acum nu am făcut decât să o arunc în fața pericolelor, dar îi va fi mai bine fără mine. Mă duc să o văd și mă cutremură imaginea aia, atât de firavă. Iubirea mea ce ți-am făcut, e numai vina mea! Dormea atât de nevinovată, o sărut pe obraz și îi las un bilet. " Dragostea mea, iartă-mă pentru tot răul ce ți l-am provocat. TE IUBESC dar ți-e mai bine fără mine în viața ta! Nu putem continua nebunia asta,ai nevoie de liniște în viața ta și eu sunt un uragan!"
Am plecat ca un laş, mă distruge durerea asta dar e cel mai bine așa.