Răul Inimii

De ce?

Am ramas în camera cu jucării până a doua zi. Eram oripilată de tot ceea ce citisem in jurnalul lui. Cum omul de care m-am atașat atât de mult să fie un criminal? Cum? Cum am putut să nu imi dau seama, că fix el este implicat in moartea bunicii mele..probabil si asta a scris in jurnal.. Totuși el nu trebuie să afle ceea ce eu știu si de asemenea, trebuie să fiu precaută in orice gest pe care îl voi face. Probabil, există mult mai multe "amintiri" in acel dulap. Momentan, trebuie să mă prefac că imi este rău, altfel voi exploda în fața lui și probabil voi sfârși ca fosta soție.
Era ora 10:03 iar el nu mă cautase deloc. Foarte ciudat, pana acum venea și cu micul dejun. Probabil se supărase, că nu am dormit lângă el după "partida pierdută".
Începând să își facă griji față de el, Ina își face curaj si iese din cameră. Stresul, frica își spuneau cuvântul prin limbajul corpului ei. Fata tremura din toate incheieturile, dar cu gândul mult prea insistent, facea pași mici spre living. Liniște totală.
Se strecură in bucătărie pentru a-și face o cafea, avea mare nevoie de un pic de energie și gandurile cum nu îi dădeau pace, ce putea face mai mult decât sa bea o cafea in neliniștea minții. Ușor incercase să se gândească la o modalitate de a lua legătura cu un polițist pentru a-i relata tot ce aflase, dar gândul fugise imediat ce se auzi ușa.
Gabriel stătea in dreptul ușii, sorbind-o din priviri. Făcu câțiva pasi spre ea și încercă să o sărute, dar ea se feri într-un mod frumos.
-Ce s-a întâmplat? zise el.
-Absolut nimic, de dimineață m-am trezit răgușită si cu o tuse expectorantă, presupun că am răcit, totuși zilele acestea am cam stat dezbrăcată, dacă mă înțelegi, zise Ina tremurând.
-Și de ce te ferești să te sărut?
-Iubitule, nu mi-aș dori să răcești și tu, știi cum e, apar durerile osoase, musculare, începi să tremuri ca mine și nu vei mai fi eficient la locul de muncă,  plus că asta ar însemna să fim amândoi răciți ceea ne-ar ingreuna ziua amândurora.
-Of scumpa mea, ce frumos, că te gândești la mine. Într-adevăr, trebuie să am mai multă grijă de tine, că văd că ești cam firavă.
-Iubire pot avea grijă de mine, multumesc.
-Și totuși care este problema, iubito?
-Chiar este o problemă?
-Păi esti cam rece, zise el.
-Da, păi sunt puțin cam supărată.
-Păi?
-Aseară, când ar fi trebuit să facem dragoste, pe tine te-a luat somnul si m-a cam deranjat puțin, eram încinsă.
-Aaaaaa, deci asta era problema, zise el râzând cu gura până la urechi.
-Da iubitu. Totuși, trebuie să discutăm puțin alte aspecte, zise ea sperând să nu fie refuzată.
-Spune iubito, ce probleme ai? Vrei să te ating mai incet? spuse el, crezând că fusese mult prea provocator aseară.
-De ce te gândești numai la sex??? Am alte probleme despre care trebuie să vorbim, spuse ea iritată.
-Păi suntem de ceva timp împreună si NU am făcut dragoste, nici măcar o dată, cum ai vrea să fiu? Mă enervează asteptarea asta, vrei să ma duc la alta?
Se uita la el și se gandea cât de prost poate fi crezând-o, că e naivă si nu știe absolut nimic despre el și totuși fata îl privi putin de sus si ii explica:
-Iubitule, sunt de atâta timp cu tine si înafară să stăm în casă, nu am mers nicăieri. Sunt cumva sechestrată?
-Nu, puiule, nici vorbă, ce îți veni? zise el mirat.
-Iubire aș vrea să organizez diseară o cină romantică, doar că îmi doresc să port o rochie mulată albastru regal. Știu, că in apropierea noastră avem magazine destule, aș vrea să imi caut această rochie si apoi să fac cumpărături.
-Oke si ce vrei să fac eu?
-Aș vrea să fi la fel de elegant ca mine.
-Iubito, ce sunt cu ideile astea ?
-Iubire, vreau să facem dragoste diseară, dar îmi doresc să fie totul ca un moment unic între o femeie si un bărbat.
-Ciudat. Dar sunt de acord, ai bani?
-Da. Voi pleca, pe la 11:30, până atunci, hai te rog să facem curat în cameră.
-Bine iubito, dar voi avea puțină treabă.
-Oke, te aștept în cameră atunci, zise ea îndurerată puțin,  avusese aproape un moment în care era să cedeze psihic si să înceapă să îi înșire tot ce aflase.
Noroc, că se abținuse suficient de mult, dar trebuia să fie incontinuare precaută, dacă voia să iasă din casă. În schimb, el bombăni prin bucătărie puțin si ieși apoi in curte. Încerca să înțeleagă ce vrea ea, de fapt, dar in același timp era foarte încântat de ceea ce gândea ea, totuși nu părea deloc o idee rea, ba din contră chiar ar trebui să îi cumpere un buchet frumos, așa face un gentleman. Până la urmă, in sfârșit, diseară avea să se întâmple partida, o aștepta mai mult decât orice.
Se îndreptă spre foișor, avea nevoie să își scrie gandurile. Era suspect de Alzheimer, așa îi spuseseră medicii din Londra, la ultimul control și îl sfătuiseră să scrie fiecare gând, în caz că încep momentele de uitare. Scosese dintr-un mic dulap, un jurnal vechi, probabil de 2 ani, în care nu mai scrisese. Prima pagină incepea să îi readucă aminte de fericirea pe care o trăia acum ceva ani :

Mereu mergeam acolo, era atat de frumos si totuși nu mă opream niciodată să o privesc. Smaranda era frumoasă si mă copleșise iubirea ei, dar în același timp simțeam că voi rămâne cu femeia asta toată viața mea. Astăzi 17.01.2007, i-am cumpărat iubitei mele un buchet de trandafiri albi și i l-am dăruit in parc, la locul nostru ascuns~foișorul cel mic. Am mers plin de emoții si puțin stângaci si i-am dat trandafiri, iar ea in semn de mulțumire m-a sărutat intens de mult, mai mult ca niciodată. I-am simțit căldura buzelor și m-am simțit atât de bine. Aș săruta-o încontinuu,  fata asta m-a făcut să renunț la orice și să îmi revin după uciderea părințiilor mei. Dacă aș putea, i-as oferi tot sufletul meu....draga mea Smaaa....teee....
S

e auzi un foșnet. Era pisica vecinilor, care încerca să prindă o vrăbiuță.
Mirat si în aceelasi timp prins in povestea jurnalului, își dădu seama că zambea fără să și fi dat seama. Apucă un pix si incepu să scrie:
Iubita mea nouă, Ina, am considerat-o prostuță, dar începe din ce în ce mai mult să mă atragă și să mă facă să mă simt la fel de bărbat ca înainte. Credeam că o s-o folosesc doar pentru leac, dar de fapt se comportă wow. Rochie albastră? Cină romantică? Lucrurile astea mă provoacă și îmi plac enorm. Și totuși albastru? De ce? Probabil a inceput să se îndrăgostească mai mult de mine și începe să fie mai atenta la detalii. Totuși,  pentru că vrea să fie o femeie diseară, vreau să o onorez cu aceeași monedă. Dragă Sma, îmi pare rău pentru ce ți-am facut, dar dacă ai fi fost si tu ca copila asta, poate erai acum in locul ei, nu in pământ. În fine, o să îi cumpăr și ei un buchet de trandafiri albi, să vedem dacă are aceeasi reacție ca și tine, Sma.
O să îi ofer o noapte de dragoste incendiară, sper să nu mai fim deranjați.
Inchide jurnalul și se uită la ceas, dandu-și seama că trecuseră 20 minute si Ina îl astepta. În timpul acesta, Ina se gândea cum să reușească să stea cât mai mult timp la cumpărături fără să își dea el seama de ce planuri avea.
Cioc,cioc!
Putin speriată, Ina se uită spre ușă.
-Da iubitule?!?
-Iartă-mă, iubito că a durat atât de mult.
-Nu-i nimic, uite am aranjat masa de aici mult mai bine si am pus lenjeria care mi-a stârnit puțin privirea.
-Uhh, chiar vrei să fie așa de frumos totul?
-Da. Îmi doresc o noapte de neuitat, chiar dacă sufletul meu nu mai e aici.
-Păi?
-Mă mai gândesc la bunicii mei, îmi este atât de dor de ei..zise Ina, începând să plângă in hohote, cu gândul la el si la bunici.
În acel moment, el se uită la ea neclintit, fără a mai spune ceva. Rămăsese lemn și își adusese aminte cum i-a omorât pe cei doi. Se îndrepta spre ea, timp în care Ina îi sări în brațe si cu capul pe umărul lui, plângea și mai tare. O strângea in brațe pentru prima oară cu o iubire pe care nu o mai trăise cu nimeni. Simțea, pentru prima oară, că o iubește și încerca să o consoleze.
Îi lua capul in ambele mâini si o sărută pe frunte, uitându-se la lacrimile ei. Erau fascinante. Nu erau orice fel de lacrimi ci unele care aveau culoarea sidefa cu o raza de lumină în ele. Nu realiză pe moment ce văzuse, dar era un indiciu la ceea ce el caută toată viața. O mângâie apoi ștergandu-i lacrimile și o apucă de fățucă timp in care își apropie buzele de ale ei și o sărută. Buzele ei erau ude de la lacrimi, iar el simți cum prinde putere în a o sărută si mai pasional. Limbile se jucau una cu alta, in timp ce mâna lui aluneca pe șold. Totul devenea foarte pasional. În ciuda, durerii ei, Inei îi placea sărutul lui, era un altfel de sărut. O luă in brațe continuând să o sărute pasional și o așeza ușor pe pat.
-Iubito, odihneste-te puțin. Haide să lăsăm toate lucrurile astea pentru diseară.
-Desigur, zise ea puțin surprinsă de comportamentul lui. Se aștepta să o facă acum și totuși el nu a insistat. Oare atât de mult l-a păcălit cu "cina romantica"? Totuși trebuia să își revină din euforia sărutului și să se gândească la cum să vorbească cu poliția. O cam surprinse puțin si comportamentul lui, dar era surprinsă si de ea care își pierduse puțin mințile cu el acum.
Doamne, cum pot să fiu atât de îndrăgostită de el, tocmai el care mi-a ucis bunicii cu sânge rece, Corina revino-ți. Și totuși sărutul ăla a fost diferit de toate..
Își revenise ușor și începea să se pregătească pentru cumpărături, timp în care el se apucase să termine camera de amenajat pentru noaptea ce urma să vină...