Povestea unei adolescente nebune 2

Confunzie totala

In ultimul timp viata mea a fost ca un basm. Pot spune ca Troy e ca un print care m-a salvat dintr-un turn. Ultimele luni cu Troy au fost minunate. In sfarsit am avut o pauza de la toata drama care era in jurul meu. Sa iti fac o scurta recapitulare:
Nu ti-am mai zis nimic de Emma si Buzz... pai se pare ca Buzz chiar are o inima, dar aceasta s-a frant in urma cu 2 luni cand Emma s-a despartit de el. In urma cu o luna se pare ca, Will si Emma au decis sa fie impreuna.
Jess si Oliva sunt inca impreuna, dar asta nu conteaza pentru ca eu sunt foarte fericita cu Troy.
Vorbind de Troy, nu se putea sa fie mai bine, in ultimul timp am putut sa rezolvam cu succes orice neintelegere ramasa intre noi.
Revenind la oile noastre, acum sunt in vacanta intersemestriala si de abia astept ziua de maine ca sa ma pot intalni in sfarsit cu Troy. Din nefericire, a fost plecat 2 saptamani in Londra, la mama sa. De curand, parintii sai au divortat, dar nu l-a afectat atat de mult cum se asteptau parintii sai. Stia de mult timp ca avea sa se ajunga la asta fiindca de multi ani se cearta in continuu.
Ziua a trecut in graba, iar eu eram absolut pregatita sa il revad pe Troy. La ora 16:00 ii ateriza avionul si eu normal la cat de entuziasmata eram, aveam sa ajung cu cel putin 30 de minute inainte.
Timul a trecut, iar eu eram pe drum spre aeroport. Cum am anticipat, am ajuns la aeroport cu destul de mult timp inainte. Sentimentul de entuziasm parca facea sa treaca timpul mult mai lent fiindca ma uitam la ceas din noua in doua minute crezand ca au trecut zece.
Cand in sfarsit a aterizat avionul, m-am lipit de usa de iesire si de cateva ori am confundat niste babe cu Troy, dar asta nu conteaza caci pana la urma cand l-am vazut pe Troy, am sarit pe el aproape daramandu-l, dar nici asta nu conteaza.
Luni a venit in graba, iar "minunata" noastra diriginta (care acum arata cu 10 ani mai batrana) nu a ezitat vreo secunda sa ne dea o lucrare neanuntata anuntandu-ne ca "ne trebuiau note".
Asta nici nu conta, conta doar sa stau cu Emma, Will si Troy. Se pare ca Emma si Will au ajuns genul "ala" de cuplu care nu se mai desparte niciodata, facand tot impreuna...Ugh!
Am fost surprinsa ca Jess nu se aratase la prima ora, el fiind baiatul "bun" al clasei.
La a doua ora, s-a auzit o ciocnitura puternica in usa, iar profesorul de romana, incercand sa para ca nu s-a speriat la bataia in usa, a strigat strident:
-Intra!
In clasa a intrat un Jess pe care nu l-am mai vazut in viata mea, o persoana necunoscuta. Jess avea acum parul relativ lung pentru un baiat, ajungandu-i pana la mijlocul gatului, usor cartiontat, un cartiont rebel cazandu-i pe fata. Ochii sai albastrii ca marea involburata, pareau mai perfecti decat de obicei... Stai! Ce zic eu aici?! Eu sunt cu Troy!
Gandurile imi erau ravasite, mintea spunandu-mi ca Troy e baiatul perfect, dragut, amuzant, increzator, dar inima imi spunea ca... Nu conteaza! Troy e cu mine, nu Jess... Troy!
Dupa ore, cand luna era deja pe cer si intunericul ma inconjura, m-am dus singura spre casa, inecata in gandurile mele, cand dintr-o data am avuzit o voce venind din spatele meu. Cunosteam vocea aceea groasa, dar calma, linistita... era Jess. Se simtea ca un deja-vu, momentul asta, noi doi... tot.
M-am intors brusc, usor panicata, iar fata lui perfecta era la cativa centimetri de mine uitandu-se cald la mine.
Fata lui era atat de aproape de a mea ca m-am panicat si m-am dat un pas mare in spate, spunandu-i rastit:
-Nu ma mai urmari! Nu avem nimic de aface unul cu altu...
Nici nu am terminat sa imi termin propozitia ca Jess m-a sarutat facandu-mi inima sa bata mai tare decat mi-am imaginat ca e posibil. Mintea mea imi spunea ca trebuia sa rup sarutul, dar inima mea ma inpingea inapoi.
Cand in sfarsit am decis sa-mi ascult mintea, l-am inpins pe Jess si i-am tras o palma negandindu-ma la consecinte.
M-am uitat la Jess inca o data parca ar fi fost ultima data si apoi m-am intors in directia opusa incepand sa merg alert.
-Imi e dor de tine, a spus Jess cu o voce stinsa.
Am vrut atat de tare sa ma intorc sa ii spun ceea ce simteam... dar am continuat sa merg.