Povestea unei adolescente nebune 2

Off, Troy

Dupa toate cele intamplate ieri cu Troy si Will am inceput sa o iau razna.
Poate te intrebi in ce fel. Pai, in timp ce mergeam spre liceu de fiecare data cand vedeam un baiat pe strada tipam in gura mare: " Troy, ce bucuroasa sunt sa te vad!". Dap, chiar asa faceam. Dar probema e ca nu ma invatam niciodata minte. Adica pur si simplu zbieram ca o nebuna la oameni stiind ca nu e nici unul dintre ei Troy.
Habar nu am de ce dar se pare ca blondul mi-a cam picat cu tronc.
Ajunsa la scoala m-am asezat in banca mea ignorand privirile lui Jess, saluturile de la Emma si pe oricine altcineva.
Deodata a intrat in clasa diriginta noastra. Se parea ca era destul de fericita azi. Dar langa ea mai era cineva. M-am zbatut ca o nebuna in banca doar ca sa aflu cine era persoana de langa ea.
Sincer nu cred ca trebuia sa fac toate astea deoarece in urmatoarele secunde l-a poftit in fata clasei.
Baiatul acela blond imi era destul de cunoscut...Troy!?
Sincer nu vroiam sa ma risc, asa ca i-am lasat pe colegi sa-l intrebe cum il cheama.
Dupa 50 de minute
Nimeni din clasa asta idioata nu l-a intrebat cum il cheama.
Asa ca m-am dus eu. Totul a fost ceva de genul:
El: " Lucy! Ce bucuros sunt sa te vad din nou. Ma bucur ca suntem in aceeasi clasa."
Eu, foarte convinsa de faptul ca el e Troy...am facut-o din nou.
Eu: "Troy ce fericita sunt sa te vad!"
Lucrul e ca dupa aceea a parut cam nedumerit.
El: "Āā nu, ma cheama Will."
Ce?!
Am facut-o din nou. Se pare ca nu e nici un Troy pe aici.
Uff, Troy!