Din Umbră

2.Biblioteca

În interiorul bibliotecii nu pătrundea nici măcar o rază de lumină, ceea ce era și mai înfricoșător decât tipul care stătea alături de mine și râdea. Totuși, am început să analizez tot ceea ce știam concret despre el: îl cheamă Dean Davis și arată ca un intelectual. Restul pot fi reale, dar în același timp și speculații.

-Bun! spune în timp ce trage perdelele uriașe ce umbreau geamurile înalte. Să ne apucăm de treabă!

Se pune la biroul său, se așează confortabil în fotoliu și-și așează picioarele pe suprafața de lemn din fața sa. Eu încep să analizez încăperea în care mă aflu. Interiorul bibliotecii este impunător, nu numai prin vechime, ci și prin aspect. Nu este o bibliotecă modernă, este una clasică. Rafturile sunt făcute din lemn de stejar de culoare închisă de o înălțime de aproximativ 5 metri. Cărțile sunt vechi, așezate pe categorii, alfabetic.

Eram pur și simplu fascinată. Mirosul ce mă învăluia era pentru mine ca un drog ce crează dependență. Simțeam că orice s-ar întâmpla cu Dean, eu tot voi fi fericită pe pearcursul șederii mele aici, înconjurată de cărți. M-am întors către el și am remarcat că se uita de ceva timp la mine.

-Se pare că te simți bine!

-E wow, adică totul e așa de superb aici!

-Gata cu discuțiile, acum trebuie să schimbăm asta! Să treci la treabă.

-Să treci? Adică tu ce faci?

-Tu ești cea pedepsită, nu eu! 

Se ridică de la birou și se îndreaptă direct înspre colțul cel mai puțin luminat pe care-l pot observa, adică cel din față stânga. Îmi face semn să mă apropii, apoi îmi arată un morman cu peste o mie de volume. Erau din toate domeniile, de toate culorile, amestecate.

-Acestea sunt noile cărți primite. Ele trebuie așezate alfabetic, pe domenii de activitate. Îți va lua ceva timp, având în vedere și înălțimea la care vei lucra, dar această muncă promite să nu te lase să te plictisești. Spor la lucru!

-Pot înainte de a începe să fac un tur rapid? îl întreb deja entuziasmată de noua mea sarcină.

-Bineînțeles, numai să nu te rătăcești! vine și răspunsul din partea lui, degajat.

-Cum să mă rătăcesc într-o bibliotecă?! întreb ironic.

Mă ia de mână și mă trage în fața primului spațiu de acces printre rafturi. Mâna care este prinsă de mâna lui mă arde și am impresia că sunt într-o carte SF în care o atingere de a unui personaj este letală pentru celălalt. Simt cum ritmul pulsului se dublează, cum plamele îmi transpiră, iar stomacul începe să mă deranjeze.