5. Mutarea (II)

542 31 0
                                    

-Bună dimineața, stăpâne! salut politicos când pătrund în bibliotecă.


-Ori ai realizat în sfârșit că ești sclava mea, ori vrei ceva. Probabil este ceva important.


-Am nevoie de o zi liberă, adică ziua de azi. Dar să ști că-mi cunosc statutul!


-Și eu vreau o zi liberă și nu pot să o obțin... dar măcar zi-mi pentru ce aveai nevoie.


-Vreau să-mi împachetez lucrurile. Mă mut din casa mea.


-Așa bine merge relația? Mă bucur să aud cupluri fericite! În zilele de azi, mai rar...


-Bine, am înțeles aroganța! Nu am iubit, ok? Acum potolește-te și zi-mi dacă pot să lipsesc azi sau nu!


-Oh, scuză-mă! Abia acum înțeleg! Te muți la iubita ta. 


O spune pe un ton calm, plin de înțelegere, apoi își aranjează gulerul cămășii mai bine. Ca de obicei, Dean a adoptat și azi o cămașă albă, lungă băgată într-o pereche de blugi al naibii de ciudată. Cureaua maro de piele era la vedere, iar părul era aranjat într-un mod încât nu puteai să-ți dai seama dacă e lung, dacă e scurt, dacă e ondulat, lins, creț fiind lipit de craniu. Pantofii însă, erau o crimă la adresa modei masculine. Punctul culminant al vestimentației sale erau mereu ochelarii, pe care nu îi pot descrie. Imaginați-vă cea mai hidoasă pereche de ochelari. Apoi înmulțiți-o cu 100.


-Nu am iubit și nici iubită și dacă voi avea vreodată pe cineva va fi bărbat! Și pentru tine va fi cu siguranță la fel! Vom face concurs care va avea cel mai frumos iubit, dar până atunci pot pleca?


-Voi câștiga, cu siguranță! Și da, poți pleca. Oricum ești inutilă.


-Frumos din partea ta!


-A! a! a! eu mi-aș ține gura dacă aș fi în locul tău. Fugi!


                                                                            ***


-Asta este categoric cea mai amuzantă!


Emily îmi întinde una din pozele găsite prin albumele de familie. Suntem la mine acasă și împachetăm lucrurile mele. I-am dat ei de lucru, în timp ce eu mă abțineam să nu plâng. Aveam impresia că odată cu plecarea mea din casa părintească rupeam legătura mea cu Kevin. 


-Astea ce sunt?


-Sunt bilete cu sfaturi pe care trebuie să le urmez scrise de fratele meu. Cred că le voi lua de pe frigider și le voi lipi în noua mea cameră. Trebuie să le fotografiez să nu cumva să le amestec.


-Cred că asta este ultima valiză. O voi duce în mașină. Te aștept acolo.


Din UmbrăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum