Pasiuni Devastatoare (The Weeknd)

Capitolul 2

Nu am ce zice, Anglia e frumoasa si daca nu ar fi vremea asta de rahat, poate, poate ar fi mai ok si as veni mai des pe aici. 

  Am mers sa-mi iau valizele si mai apoi mi-am luat masina, introducand adresa hotelului in GPS si grabindu-ma sa ajung cat mai repede. Drumul fusese istovitor, 6 ore de stat m-au epuizat si vreau sa-mi repet piesele. 

Imi iau telefonul din buzunar si-l scot de pe modul avion, apoi stau cateva secunde si-l privesc. 10 apeluri nepreluate si 2 mesaje. Mai mult ca sigur era Bella, vazuse afurisita aia de stire. Habar n-am ce-i voi spune, dar stiu sigur ca voi amana pana cand voi ajunge fata-n fata cu ea.

Dandu-ma jos din masina, un domn a venit si mi-a luat valiza. In timpul acesta, nu m-am putut abtine sa nu ma gadesc cat de bine i-ar sta roscatei careia i-am tras-o aseara sa coboare din McLaren-ul meu rosu, parca am stiut ca o voi intalni cand am ales culoarea. Apropo de roscata, zicea ca va exista o data viitoare, oare va fi in seara asta va concert?

Da, sunt un nemernic, am probleme cu Bella si mai mult ca sigur acum are stomacul cat un purice si asteapta sa zic ceva, iar eu ma gandesc la Iselin. Ah! Ce nume!... Serios, Abel, termin-o! Mi-am spus.

- Domnule, Tesfaye,bine ati venit! m-a intampinat receptionera.

Se uita la mine cu interes, iar in ciuda faptului ca arata precum un model, nu ma intereseaza. Acum, singura femeie pe care o vreau e roscata de aseara.

- Cartela de la camera, am spus cu un aer arogant.

Mi-a ranjit.

-Uitati!...Ati calatorit bine? 

Oare chiar nu vedea ca n-am chef de conversatie?

- Se putea si mai bine, am spus indepartandu-ma.

Putea sa se simta cat de ofensata dorea, din moment ce era atat de proasta, incat sa nu-si dea seama ca nu am chef de nimeni...

 „Iubito, linisteste-te si nu fi suparata! Nu stiu ce e cu mizeria aceea de stie, dar cand ma voi intoarce voi rezolva totul si vom si discuta acest aspect pe larg, promit. Acum, sunt in Anglia si ma pregatesc pentru concert. Ai grija de tine!"

Nu stiam ce sa-i scriu mai mult. Asta a fost tot ce mi-a trecut prin cap. Am apasat pe sent, apoi am scos cele necesare pentru a-mi face un cui. Astazi n-am fumat nimic si simt nevoia.

In timp ce-mi savuram cuiul, am auzit soneria. Cine naiba o fi?

M-am grabit sa-i deschid.

- Ce a durat atat? m-a intrebat iritata, ipingandu-ma si intrand.

O priveam mut. Nu stiam ce sa zic.

- Ce cauti aici? bun, nu trebuia sa ma rastesc la ea.

- N-ai fumat destul? a ras. Am venit sa-ti aduc jacheta sau n-ai nevoie? m-a intrebat de parca totul ar fi fost roz.

Am oftat. 

Femeia asta era teroare, atat de mic ma simteam in preajma ei, incat ma face sa fiu frustrat, drept dovada am tipat la ea.

- Ba da, scuze! am spus pe un ton calm. Sunt un om stresat, am incercat eu sa ma scuz.

- Si eu, dar nu urlu, apoi a chicotit.

Am tusit teatral.

- Nu prea se vede.

- Tocmai asta-i si ideea.

A intrat in dormitor si s-a pus la masa, incepand sa-si faca si ea un cui. 

- Te deranjeaza?

- Nu... De unde ai stiu ca-s aici?