Povesti De Groaza

A zecea povestire

Mereu am avut impresia ca cineva ma urmareste...
Fie ca era un om,un caine sau chiar o frunza batuta de vant in spatele meu,ceva era dupa mine.
M-am obisnuit cu ideea,doar sa intampla zi de zi si nu am patit nimic.
Acum sunt singura.Stau pe munte.Pe unul foarte inalt chiar.Logic ca sunt doar eu acolo.E luni,sunt -30 de grade.....nimeni n-ar mai indrazni....niciun om.
Acum ca sunt singura,cred ca pot defini si mai infricosator sentimentul acela,ca cineva este dupa mine.Dar nu se poate.Cum am mai spus:niciun om n-ar face-o.
Staaai...acum am inteles...poate ar trebui sa subliniez cuvantul "om"